Pensiunea turistică Maramureșeana

Gospodaria este creata de catre un grup de persoane care in mod obisnuit locuiesc impreuna, au, in general, legaturi de rudenie si se gospodaresc in comun.Aceste persoane participa integral sau potential la veniturile si cheltuelile gospodariei, lucreaza impreuna terenul sau cresc animale, consuma si valorifica in comun produsele obtinute.

Gospodariile pot fi formate de persoana sau de un grup de doua sau mai multe persoane cu sau fara copii. In cadrul gospodariei, "capul" este persoana care este declarata si recunoscuta ca atare de catre ceilalti membrii ai familiei, fiind de regula sotul. In general deciziile majore ale gospodariei sunt luate de comun acord cu ceilalti membri ai familiei.

STRUCTURA GOSPODARIILOR

Aceasta structura poate fi determinata de anumite criterii in care mentionam:

Criteriul statutului capului familiei.In functie de acest criteriu gospodariile pot fi:

a)Gospodaria taraneasca in care capul de familie este agricultor.

b)Gospodaria taraneasca in care capul de familie este mestesugar in propria gospodarie, dar executa in paralel si munci agricole, nefiind ocupat integral cu mestesugul.

c)Gospodaria taraneasca in care capul de familie este salariat la o societate comerciala, insa dupa orele de serviciu se ocupa in gospodarie cu toate muncile agricole.

d)Gospodaria in care capul de familie este pensionar,care executa muncile gospodaresti singur, ajutat de copii sau cu munca salariata.

e)Gospodariile in care capul de familie este taran dar si patron cu firma proprie, cu diverse obiecte de activitate: servicii agroturistice, tamplarie, carausie etc.

f)Gospodarie net taraneasca in care capul de familie este intelectual(cadru didactic, medic, medic, preot, functionar) iar activitatea agricola se rezuma la:

gradinarit, cresterea pasarilor, animale mici si alte activitati de acest tip.

Profilul de activitate al gospodariei in functie de care gospodariile pot fi:

1.Gospodariile cu profil predominant agricol

2.Gospodariile cu profil prendominant mestesugaresc si artizanal

3.Gospodariile cu profil predominant intelectual

4.Gospodariile cu profil predominant turistic

5.Gospodariile cu profiluri combinate

Capitolul III

Descrierea zonei si a pensiunii

Maramuresul este considerat de multi sufletul satului tipic romanesc. Cu asezarile sale pitoresti, dealuri inverzite si campii pline de flori salbatice, Maramuresul concentreaza tot ceea ce inseamna viata la tara. Vizitatorii acestor meleaguri au ocazia unica de a se intoarce in timp, de a fi martori ai unor vremuri si ai unei vieti mai simple.

Maramuresul este o destinatie unica, situata in inima Europei, care a pastrat cu mare grija cultura, traditiile si stilul de viata al taranului din vremuri trecute. Regiunea tine locul unui testament al traditionalului, al unei ere romantice a simplitatii si a valorilor morale despre care in zilele noastre doar citim sau auzim de la bunicii nostri.

Putine obiceiuri s-au schimbat de-a lungul secolelor ce au trecut. Familiile raman in aceleasi sate ca si stramosii lor. Mestesugurile si traditiile sunt transmise din generatie in generatie. Imbracamintea tesuta manual este inca purtata cu mandrie. Biserica este in continuare sufletul satului. Vecinii se cunosc unii pe altii si se ajuta intre ei. Maramureşul, aici însemnând vastul ţinut istoric al Maramureşului, este considerat una din cele mai bine păstrate zone ale Europei din perspectiva antropologiei culturale şi a etnografiei. Încă mai există vechi tradiţii datorită munţilor înalţi care adăpostesc lunga depresiune din toate părţile. Moroşenii, aşa cum se auto-intitulează oamenii din Maramureş, sunt ospitalieri, le plac compania şi discuţia. Maramureş este una din puţinele zone în care costumul tradiţional a fost păstrat aproape nealterat de către influenţele urbane. Şi chiar dacă poate fi admirat doar duminica, atunci când moroşenii merg la biserică, sau cu alte ocazii de sărbători religioase sau de alte sărbători, fiecare moroşan, fără nici o excepţie, deţine un costum tradiţional. Nu doar bătrânii îmbracă acest costum, ci şi „coconii” (copiii preşcolari), fapt prin care se explică această continuitate.

Oricine ajunge în Maramureş din est, prin Pasul Prislop, care separă munţii Maramureşului de munţii Rodnei, poate observa imediat caracterul definitoriu al aşezărilor maramureşene. Satele sunt mari, adesea destul de compacte, iar casele sunt aliniate la drumul care urmează valea râului. De obicei, sunt două sau trei case aliniate în strâmtul şi lungul petec de pământ deţinut de familia în chestiune. Acest fel de altar construi este un indiciu al vechimii locului, cu din ce în ce mai puţin spaţiu pentru fiecare generaţie următoare.

O casă ţărănească tradiţională în Maramureş include mai multe clădiri. Casa principală este aşezată fie în partea opusă porţii de la intrare, fie perpendicular cu ea, dar în aşa fel încât faţada principală să fie la sud ori la est. Cea mai mare clădire din curte este grajdul, unde stau caii şi vacile. Una sau chiar mai multe clădiri mici se găsesc adeseori lângă gardul casei pentru a adăposti animalele mai mici, precum porcii sau păsările.