Piata, Locul de Manifestare a Ofertei Turistice

ARGUMENT

Turismul, prin esenţa şi structura sa este un fenomen foarte complex. Componentele sale politice, economice, sociale, cultural-educative fac ca implicaţiile turismului să fie resimţite în aproape toate sectoarele economiei naţionale.

Turismul zilelor noastre poate fi considerat ca un fenomen social-economic cu caracter de masă, care cuprinde relaţiile ce au loc în societate, înăuntrul fiecărui stat şi în circuitul valorilor materiale şi spirituale dintre state, în procesul utilizării timpului liber al populaţiei.

Dezvoltarea turismului presupune existenţa unui patrimoniu turistic, care, prin activitatea sa, are menirea să asigure integrarea unor zone, regiuni turistice sau a unei ţări în circuitele turistice interne şi internaţionale.

Printre componentele patrimoniului turistic trebuie menţionate, în primul rând resursele naturale (frumuseţile montane şi peisagistice, plajele litoralului, factorii de cură din staţiunile baleneoclimaterice etc).

Noţiunea de patrimoniu turistic este intim legată de conţinutul prestaţiilor turistice. Deci, nu se poate vorbi în general despre patrimoniu turistic, fără a se face referire în mod concret la prestaţiile de servicii turistice, oferite în toată gama lor diversă şi la nivelul calitativ al preferinţelor şi exigenţelor în permanentă evoluţie a turiştilor potenţiali.

Pentru dezvoltarea industriei turismului, un interes major prezintă faptul ca toţi turiştii sa fie bine primiţi, pentru ca ei să se simtă minunat în timpul concediului sau vacanţelor lor şi să mai revină şi în viitor la locurile vizitate.

Turiştii se deplasează, anual, în număr mare în număr mare, spre anumite obiective atractive din ţara lor şi tot mai multe persoane trec în fiecare an, în scopuri turistice, frontierele diverselor ţării.

Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau in alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor.

În elaborarea acestei lucrări, am atins câteva competenţe, dintre care:

17.1.1 Identificarea diferitelor categorii de clientelă

17.4.1 Solicitarea informaţilor de la prestatori pentru întocmirea programelor turistice

19.1.1 Identificarea elementelor componente ale produsului turistic

CAP. 1. PIAŢA TURISTICĂ

1.1 DEFINIREA PIEŢEI TURISTICE

Piaţa turistică, din punct de vedere economic, constituie acea categoria economică a producţiei de servicii turistice în care îşi găseşte expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privită în unitatea organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiune cu spaţiul în care se desfăşoară”.

Piaţa turistică mai poate fi definită ca sferă de confruntare dintre ofertă turistică, materializată în producţia specifică, şi cererea turistică- expresie a nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor turiştilor- concretizată în consum turistic.

Specialiştii de marketing pleacă în definirea pieţei turistice, pentru a-i mări consistenţa, de la următoarele elemente: produs turistic ( ansamblul elementelor necesare pentru satisfacerea nevoilor unui turist); purtătorii ofertei care asigură prestarea tuturor serviciilor ce intră în sfera de cuprindere a turismului; purtătorii cererii (consumatoriide turism); spaţiul economico-geografic unde se desfăşoară actele de vânzare-cumpărare a serviciilor de turism şi, un ultim element, intervalul de timp ce reprezintă momentul la care se desfăşoară actul de vânzare-cumpărare a serviciilor turistice.

1.2 CONŢINUTUL ŞI PARTICULARITĂŢILE PIEŢEI TURISTICE

Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei, în general, şi a pieţei serviciilor, în particular. Ca urmare, ea are o serie de trăsături comune cu ale acestora, dar şi o sumă de caracteristici proprii, dependenţe de specificul activităţii în acest domeniu.

Astfel, în concordanţă cu accepţiunea generală, piaţa turistică este reprezentată de totalitatea tranzacţiilor (actelor de vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relaţiile pe care le generează şi spaţiul geografic şi chiar timpul în care se desfăşoară. Piaţa trebuie înţeleasă, aşadar, în complexitatea sa, circulaţia mărfurilor (tranzacţiile propriu-zise) neputând fi separată de celelalte relaţii exprimate de circulaţia informaţiilor şi a banilor, de raporturile ce iau naştere între furnizori şi clienţi, între aceştia şi organismele publice sau faţă de concurenţă etc., precum şi de impactul acestora. De asemenea, spaţiul în care sunt localizate actele de vânzare-cumpărare imprimă pieţei anumite dimensiuni şi caracteristici.

Piaţa turistică poate fi definită, totodată, şi ca sfera de confruntare dintre oferta turistică, materializată în producţia specifică, şi cererea turistică - expresie a nevoilor, dorinţelor şi aspiraţiilor clienţilor. O astfel de abordare evidenţiază că laturile corelative ale pieţei -oferta şi cererea-, prin caracteristicile lor şi prin modalităţile concrete de echilibrare, definesc specificul pieţei turistice, particularităţile sale în raport cu alte segmente.

În acest context, piaţa turistică se caracterizează, în primul rând, prin complexitate, rezultat al faptului că produsul turistic (ofertă) are un conţinut aparte, fiind alcătuit din bunuri şi servicii, din elemente tangibile şi intangibile (vezi fig.).