Identificarea avantajelor și dezavantajelor regionalizării administrativ

Descentralizarea reprezintă un proces fundamental ce constă în deplasarea puterii de la centru spre periferie. Astfel, Guvernul, ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale transferă competențe pe care le exercită în prezent autorităților administrației publice locale de la nivelul județelor, comunelor sau orașelor, după caz, respectând principiul subsidiarității .

Procesul descentralizării administrative generează o mulțime de efecte ce constau în:

a) regruparea relațiilor secundare în mediul local ce schimbă concepția despre raționalitatea administrației;

b) întretăierea și localizarea acestora generează apariția unui sistem administrativ specific prin intermediul căruia este susținută puterea locală;

c) în ceea ce privește agenții locali, aceștia nu îndeplinesc rolul doar de simpli executanți ai ordinelor primite de la centru, ei au competență strategică de acțiune;

d) procesul descentralizării realizează schimbul de competență, determinând consolidarea solidarității la nivel local și constituind un nou cadru în jurul căruia agenții locali vor fi stimulați să se mobilizeze.

Totodată, descentralizarea administrației publice locale nu semnifică doar înlocuirea unui decident aflat la nivel central cu unul local, ea schimbă adânc cadrul de raportare și condițiile în care sunt selectate obiectivele și consolidate deciziile. În acest cadru, decizia administrativă devine, din momentul în care a fost adoptată, rezultatul unei interacțiuni complexe. Aflându-se într-o anumită poziție, agentul situat la nivel local se comportă ca un element al unui mediu politic și administrativ, având totodată relații mutuale și reversibile de schimb. Deciziile pe care agentul local le ia, reprezintă rezultatul argumentelor specifice de origine locală deoarece administrația publică centrală ne demonstrează uneori, incapacitatea perceperii și luării în considerare a deciziilor.

Identificarea vieții publice cu privire la afirmarea descentralizării administrative și a dezvoltării autonomiei locale, da posibilitatea cetățenilor la participarea și implicarea politică. În cazul acesta, descentralizarea apare ca un cadru de educație politică deoarece cetățenii sunt din ce în ce mai interesați de implicați în administrarea propriei localități, asigurându-se și postulatul pentru relizarea unei identități locale. Procesul descentralizării administrative se manifestă și că un corolar al democrației, el reprezentând pentru organizarea administrativă, ceea ce democrația reprezentativă semnifica pentru organizarea constituțională. Specialistul german, Max Weber, considera că toate aceste caracteristici reprezintă forma unui proces de raționalizare în administrația publică și un semn al modernizării.

Este de menționat faptul că organizarea locală nu există în sine, ci este rezultatul acțiunii statului care a apelat la fragmentarea în circumscripții , cu scopul garantării controlului spațiului geografic și social. Descentralizarea administrativă are anumite limite, cauzând anumite dificultăți dar care pot fi prevestite și evitate. Acestea sunt următoarele:

a) încălcarea legalității în materie de descentralizare, îndreptate către o extindere a particularităților care pot pune în pericol unitatea națională;

b) existența anumitor carențe în desfășurarea procesului decisional, cauzate și funcționarilor locali care, în anumite cazuri, nu au capacitatea și experiența funcționarilor aflați la nivel central;

c) însușirea unor soluții nepotrivite la problemele locale;

d) răspândirea mai mare a unor resurse publice între colectivitățile locale/ grupuri sociale care poate duce la dizolvarea solidarității tradiționale.

Pe lângă dezavantajele procesului de descentralizare, există bineînțeles, și atuuri ale acestuia; ele manifestându-se diferențiat, în funcție de formele de exercitare ale sale. Avantajele descentralizării sunt:

- descentralizarea teritorială

- descentralizarea tehnică