Kuhn - Structura revoluțiilor științifice

1. Ce este o revoluție științifică? Care sunt etapele realizării ei?

Revoluția științifică este o metodă necumulativă în care o paradigmă mai veche este înlocuită, integral sau parțial, de o nouă paradigmă incompatibilă cu ea. Prin urmare, în dinamica oricărei discipline științifice mature se înregistrează două etape distincte: cercetarea normală sau cercetarea bazată pe paradigmă și transformarea fundamentelor care determină o trecere de la o formă de practică științifică la altă formă, diferită calitativ.

Cronologic, Kuhn distinge următoarele faze:

- Există o singură dată si se numește faza pre-paradigmatică. Este caracterizată de o mulțime de teorii incompatibile si incomplete. În consecință, majoritatea cercetărilor științifice iau forma unor cărți de lungă întindere, deoarece nu exista nici un organism comun de fapte care pot fi luate de-a gata.

- Știința normală - în cadrul căreia puzzle-urile sunt rezolvate în contextul paradigmei dominante. De-a lungul timpului, progresul în domeniul științei normale poate dezvălui anomalii, fapte care sunt greu de explicat în contextul paradigmei existente. În timp, de obicei aceste anomalii sunt rezolvate, însă există și cazuri în care acestea se acumuleaza până în punctul în care ies la suprafață punctele slabe ale curentei paradigme.

- Perioada de criză - aceasta intervine în cazul în care comunitatea se dovedește a se afla în postura imposibilității explicării anomaliilor. De obicei, crizele sunt rezolvate în contextul științei normale. În cazul în care eforturile științei normal în cadrul eșecului paradigmei eșueaza, se trece la urmatoarea etapă.

- Schimbarea paradigmei sau revoluția științifică, este faza în care ipotezele care stau la bază sunt reexaminate și este instaurată o nouă paradigmă.

- Post-revoluția - se stabilește în cadrul acesteia dominația noii paradigme, iar oamenii de știință revin la știința normală, rezolvând puzzle-uri în cadrul noii paradigme.

O știința poate trece prin aceste etape repetat, însă Kuhn este de părere că este un lucru bun faptul că nu se produc atât de des și de ușor.

2. Care este teza susținută de autor?

Ideea principală a cărții este că știința nu progresează liniar, prin acumulare de noi cunoștințe sau deducerea unora noi pe baza celor vechi, așa cum ni se prezintă în manuale, ci trece, în mod periodic, prin schimbări drastice de paradigmă. Acest lucru se produce când teoria dintr-o anumită ramură a științei ajunge la un moment de criză, când nu mai poate explica fenomenele noi deja observate (uneori teoria prezice chiar imposibilitatea existenței lor). În acel punct vechea teorie este abandonată complet sau este refăcută din temelii.

3. Care sunt natura și necesitatea revoluției științifice?

În cadrul lucrării, este examinată direct natura revoluțiilor științifice și evidențiate momentele de cotitură majore în dezvoltarea științei, legate de numele lui Copernic, Newton, Lavoisier si Einstein.

Un celebru exemplu de revoluție în gândirea științifică este Revoluția Copernicană. În școala de gândire a lui Ptolemeu, cicluri si epicicli erau folosite pentru modelarea mișcărilor planetelor într-un cosmos care a avut un Pământ stațîonar în centrul său. Din moment ce acuratețea observărilor celeste a crescut, complexitatea mecanismelor ciclurilor si epiciclilor Ptolemeice a trebuit să crească pentru a menține pozițiile planetare calculate aproape de pozițiile de observare. Copernic a venit cu o propunere de cosmologie în cadrul căreia, Soarele a fost în centru, iar Pământul a fost una din planetele care gravita în jurul lui. Pentru modelarea mișcărilor planetelor, Copernic a folosit instrumentele cu care era familiarizat, ciclurile si epicicli, intrumentele ptolemeice. Cu toate acestea, modelul lui Copernic avea nevoie de mai multe cicluri ei epicicli decât existau în curentul model ptolemeic și datorită lipsei acurateții în calcule, modelul său nu pare sa ofere previziuni mai precise decât modelul lui Ptolemeu. Contemporanii lui Copernic i-au respins cosmologia, iar Kuhn afirmă că au fost îndreptățiți să facă acest lucru, din cauza lipsei de credibiltiate a cosmologiei sale.

În perioada creșterii cumulative a științei se întâmplă să se producă apariția unor fenomene noi, necunoscute până într-un anumit moment, care nu mai pot fi cercetate cu metodele paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și explicații mulțumitoare,vizibile, științifice ale fenomenului nou apărut. Acesta este momentul în care comunitatea academică intră in criză și este nevoie de intervenția schimbării de paradigmă, adică are loc o revoluție științifica. De aici reiese că o revoluție științifică își are rostul în cazul in care criza se instaleaza si paradigma curentă nu face față noului fenomen. Așadar, o revoluție științifica reprezintă răsturnarea principiilor fostei paradigme , noua paradigmă cuprinzând astfel un nou set de reguli și metode folosite de cercetatori în procesul de cercetare, pană în momentul în care și aceasta va intra în criză si va trebui înlocuită cu altă paradigmă.