Principiile Dreptului Mediului

1. DREPTUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR - NOŢIUNI GENERALE

1.1. Noţiunea de mediu

Noţiunea de mediu, noţiune cameleon, cum este caracterizată de Michel Prieur, cunoaşte nenumărate valenţe şi este folosită cu înţelesuri mai mult sau mai puţin diferite în numeroasele medii ale societăţii umane.

Oamenii de ştiinţă, economiştii, juriştii, politicienii, slujitorii artelor, sensibilizaţi de importanţa covârşitoare a imperativului de protecţie a mediului şi a resurselor naturale, reliefează anumite aspecte ale mediului, care, de fapt, este unic.

Termenul de mediu rămâne, totuşi, o noţiune generală, dificil de sintetizat într-o definiţie care să satisfacă pe toată lumea.

1.2. PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI MEDIULUI

Ca disciplină de sine stătătoare în sistemele moderne ale dreptului intern al diferitelor ţări, dreptul mediului îşi datorează existenţa evoluţiei extrem de rapide şi diversificate a preocupărilor privind ocrotirea mediului înconjurător - condiţie esenţială pentru salvgardarea premiselor existenţei omului pe Terra -, cât şi dezvoltării unei noi concepţii asupra drepturilor omului.

Într-adevăr, a treia generaţie a drepturilor omului a îngăduit recunoaşterea, ca drept fundamental al fiecărei fiinţe umane, a dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat, dând expresie unei noi concepţii asupra existenţei individuale în raporturile sale complexe cu contextul social în care îşi află locul. Dreptul individual la un mediu propice transformă, într-un anume sens, însuşi obiectul dreptului mediului, deplasând accentul de la raporturile omului şi ale societăţii omeneşti privind elementele naturii, la raporturile individului cu societatea, cu statul şi, în cele din urmă, cu comunitatea internaţională.

Principiile dreptului mediului reflectă, în evoluţia lor din ultimii ani - şi care îşi găseşte o expresie originală în prevederile legii româneşti a mediului, - pe de o parte aşezarea omului în centrul preocupărilor privind protecţia mediului, iar pe de altă parte internaţionalizarea politicilor legislative şi a jurisprudenţei în domeniul acestei protecţii. Fiinţa umană devine, în considerarea statutului său de membru al colectivităţii, raţiunea ocrotirii mediului.

Dacă axa primei generaţii a drepturilor omului a fost constituită de condiţia individuală a omului, iar cea de-a doua generaţie a avut în vedere, cu precădere, condiţia sa socio-economică, a treia generaţie a acestor drepturi porneşte de la constatarea necesităţii solidarităţii între oameni, care se impune ca o condiţie pentru supravieţuirea speciei umane. Într-o asemenea perspectivă se înscriu, ca piloni ai celei de-a treia generaţii, dreptul la pace, dreptul la dezvoltare, dreptul la un patrimoniu comun al umanităţii, dreptul la un mediu sănătos şi echilibrat; acest din urmă drept, avut în vedere, uneori şi în studiile de început asupra disciplinelor juridice ale mediului, devine, aşadar, element al unuisistem al acestor drepturi, a căror aplicare depinde de eforturile solidare ale tuturor: ale statului, ale altor entităţi publice sau private, ale fiecărui individ.

În această configurare, de drept fundamental al omului, dreptul la un mediu sănătos face, mai demult, într-un număr de ţări, obiect al reglementării constituţionale. In sfârşit, Constituţia României, consacră, de asemenea, dreptul la un mediu sănătos, după modificarea din noiembrie 2003, astfel după cum am arătat în cele ce precedă.

1.3. Principiile dreptului mediului

Principiile de drept - acele idei conducătoare ale conţinutului tuturor normelor juridice - reprezintă rezultatul unei experienţe sociale şi o reflectare a unor cerinţe obiective ale evoluţiei societăţii, convieţuirii sociale şi asigurării acelui echilibru necesar între drepturile unora şi obligaţiile altora.

Principiile dreptului mediului sunt acele reguli esenţiale de drept pozitiv, care le conferă statutul de norme de conduită de maximă generalitate şi aplicabilitate, ce staula baza acestei ramuri de drept.

În cazul dreptului mediului principiile prezintă o mare importanţă deoarece:

a) Normele dreptului mediului se găsesc în general într-o multitudine de izvoare, principiile fiind acelea care asigură coeziunea internă a acestei ramuri a dreptului;

b) Dreptul mediului fiind o ramură nouă, dinamică şi evolutivă, trebuie să acopererapid problematica diversă a poluării şi, în cazul când încă nu au fost adoptate normele juridice, se aplică principiile;

c) Principiile dreptului mediului joacă un rol important în cazul interpretării normelor tehnice specifice materiei ecologice, care pot ridica dificultăţi de interpretare pentru practicienii dreptului; d) Principiile au caracter juridic, economic şi decizional foarte complex, în concordanţă cu natura complexă a ramurii de drept;

e) Principiile acestei ramuri de drept sunt specifice, reprezentând argumente în favoarea autonomiei dreptului mediului.

În Capitolul I intitulat: „Principii şi dispoziţii generale“, al OUG nr.195/2005 se enunţăurmătoarele principii fundamentale, înţelese ca reguli generale ce guverneazăreglementările juridice privind protecţia mediului şi le direcţionează spre asigurarea unei dezvoltări durabile:

- principiul integrării cerinţelor de mediu în celelalte politici sectoriale;

- principiul precauţiei în luarea deciziei;

- principiul acţiunii preventive;

- principiul reţinerii poluanţilor la sursă;

- principiul „poluatorul plăteşte”