Planificarea unui audit al situațiilor financiare

Auditorul trebuie să planifice activitatea de audit astfel încât auditul să fie efectuat într-un mod cât mai eficient. Prin “planificare” se înțelege construirea unei strategii generale și a unei abordări detaliate în ceea ce privește natura, durata și întinderea preconizate ale unui angajament de auditului. Auditorul planifică efectuarea auditului într-un mod eficient și oportun.

Activități preliminare misiunii

În această etapă, auditorul trebuie să analizeze și să decidă asupra unor aspecte, cum ar fi:

a) Dacă este cazul să accepte un client nou sau să continue cu o nouă misiune la un client cu care colaborează deja.

Această alegere revine de regulă, la auditori cu experiență care sunt și în măsură să ia decizii de acest fel. Sub acest aspect, auditorul trebuie să ia decizii rapide, înainte de a se efectua cheltuieli care în anumite circumstanțe nu ar mai putea fi recuperate.

Înainte de a accepta un nou client auditorul trebuie să facă o analiză a respectivei entități pentru a evalua dacă misiunea poate fi acceptată. La această evaluare se are în vedere:

- reputația entității;

- stabilitatea financiară;

- relațiile care le-a avut cu alți auditori sau experți.

O atenție deosebită se acordă entităților nou înființate sau care operează în ramuri sau sectoare economice nou create expuse mai mult unui eșec financiar care ar putea angrena și auditorul la un risc de răspundere juridică semnificativă.

Dacă entitatea a mai fost auditată, auditorul trebuie să comunice cu auditorul precedent pentru luarea unei decizii asupra acceptării misiunii de audit. Această comunicare se referă la integritatea clientului, dispute care au avut loc cu privire la principiile contabile, procedurile de audit, onorariile practicate.

Numeroși auditori își evaluează în fiecare an clienții curenți pentru a stabili dacă sunt motive de a înceta misiunea de audit cu o parte din aceștia, și în această evaluare auditorul va avea în vedere:

- conflicte apărute în legătură cu proceduri de audit, probe administrate, tipul de opinie exprimat;

- onorariul

- nivelul acestuia;

- restanțe în achitarea onorariilor.În cazul în care există onorarii neplătite cu o vechime de peste 1 an, auditorul trebuie săîntrerupă colaborarea.

Dar chiar dacă nu avem situații din cele prezentate, un auditor dacă consideră că există un risc semnificativ de apariție a unui conflict cu administrația pe linia achitării obligațiilor fiscale poate să ia în considerare încetarea misiunii de audit.

b) Identificarea motivelor pentru care clientul dorește un audit

Identificarea motivelor care au determinat clientul să solicite efectuarea auditului ajută auditorul în estimarea nivelului riscului de audit acceptabil.

Spre exemplu:

- Dacă clientul dorește cotarea entității pe o piață de valori mobiliare sau la bursă înseamnă că utilizatorii situațiilor financiare vor fi foarte numeroși, aceasta impunând auditorului să colecteze o cantitate foarte mare de probe.

- Entitățile care urmează să fie vândute în viitorul apropiat obligă auditorul să-și reevalueze riscul de audit acceptabil.

c) Realizarea acordului cu clientul privind termenii și condițiile misiunii de audit.

„Scopul efectuării acestor activități preliminare misiunii este de a facilita obținerea asigurării că auditorul a luat în considerare orice evenimente sau împrejurări care pot afecta în mod negativ capacitatea auditorului de a planifica și efectua misiunea de audit pentru a reduce riscul de audit la un nivel acceptabil de scăzut. Efectuarea acestor activități preliminare ajută la asigurarea că auditorul planifică o misiune de audit pentru care:

- Auditorul menține independența necesară și capacitatea de a efectua misiunea;

- Nu există aspecte legate de integritatea conducerii care pot afecta dorința auditorului de a continua misiunea;

- Nu există nicio înțelegere cu clientul în legătură cu termenii misiunii.”