Gestiunea riscului de țară

Capitolul 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Riscul de țară - concept

În cel mai larg sens, riscul de țară exprimă probabilitatea pierderilor financiare în afacerile internaționale, pierderi datorate unor evenimente macroeconomice și/sau politice specifice țării. Conceptul de risc de țară este strâns legat de alte două noțiuni: riscul suveran și riscul de transfer. Riscurile aferente datoriei externe publice sau public garantate sunt grupate sub denumirea de risc suveran. El exprimă probabilitatea ca un stat suveran, la un moment dat, să nu poată sau să nu dorească să-și onoreze angajamentele externe, din cauze aflate sub controlul guvernului respectivului stat. Riscul suveran depinde de performanțele economice și de schimbările politice din țară.[1] Împrumuturile nereglementate public, acordate firmelor private, implică trei niveluri de risc: micro, mezo și macroeconomic. La nivel macroeconomic se manifestă riscul de transfer care exprimă posibilitatea ca guvernul să nu poată sau să nu dorească să pună la dispoziția fiemelor private valuta solicitată în schimbul monedei naționale, destinată achitării obligațiilor externe. În general, riscul de transfer apare în țările cu deficit cronic al balanței de plăți, în care guvernul controlează schimburile valutare.

Alături de riscul de transfer, la nivelul unei țări există și factori de risc economici, politici sau sociali cu caracter general ( care influențează mediu în care firmele naționale și străine funcționează), grupați în categoria de risc de țară general. Printre cei mai importanți factori se numără: devalorizările semnificative ale monedei naționale, recesiunile profunde, schimbările bruște de politică economică, războaiele și revoluțiile, ca și discriminările aplicate companiilor străine.

Riscul suveran, riscul de transfer și riscul de țară general sunt grupate în conceptul de risc de țară. Rezultă că riscul de țară este un concept complex, care acoperă totalitatea riscurilor inerente plasamentelor de capital în străinătate. În afara acestora, riscul de țară include și factori mai „subtili”, cum ar fi: informații financiare incomplete sau false, absența unui control bancar adecvat în țara debitoare, împrumuturi luate de guvern pentru consum, corupția guvernului, existența unui cadru legislativ restrictiv, atitudine generală ostilă față de străini etc..

Capitolul 2. ANALIZA ȘI EVALUAREA RISCULUI DE ȚARĂ

2.1. Caracteristici generale

Obiectivul oricărei analize de risc este de a identifica evenimentele care pot genera o criză în capacitatea de plată a unei țări astfel încât creditorul să poată acționa în timp optim pentru a-și proteja investițiile de eventualele pierderi ce pot apărea. Principalele instituții financiare care desfățoară activități de evaluare a riscului de țară sunt: băncile comerciale și de investiții care activează la nivel global, agențiile de rating sau de evaluare a riscului, firme specializate în analize de risc sau diverse organisme financiare internaționale, etc. Analiza riscului de țară se focalizează în special asupra riscului suveran, componenta principală a riscului de țară care afectează riscul de expunere al băncii.

2.2. Indicatorii utilizați în analiza riscului de țară

Evaluarea riscului de țară are ca scop semnalarea dificultăților care pot să apară în onorarea, de către țara analizată, a obligațiilor care decurg din datoria externă. Cunoașterea temeinică a situației economice și politice a țării este fundamentală pentru succesul evaluării. De aceea toate metodele de evaluare se bazează pe un set comun de indicatori statistici. Principalii indicatori statistici utilizați în analiza riscului de țară sunt:

Evaluarea situația economice

A. Indicatorii macroeconomici

Capacitatea unei țări de a-și respecta angajamentele externe depinde de cantitatea și calitatea resurselor materiale, umane și financiare de care dispune, precum și de eficiența cu care sunt valorificate aceste resurse. Cei mai importați indicatori ai eficienței economice interne din perspectiva riscului de țară sunt: produsul intern brut real pe locuitor (P.I.B./loc.), creșterea reală a P.I.B., inflația, deficitul bugetar ca procent în P.I.B., investițiile interne brute ca procent în P.I.B., indicatorii stucturii financiare.

B. Indicatorii balanței de plăți

Managementul balanței de plăți este fundamental pentru credibilitatea externă a unui stat. Situația balanței de plăți reflectă capacitatea unei țări de a obține valuta necesară acoperirii externe și vulnerabilitatea respectivei țări la șocurile externe. Cei mai importanți indicatori, din perspectiva analizei de risc de țară, sunt: indicatorii care reflectă performanțele comerțului exterior, indicatorii volabilității veniturilor externe, indicatorii care reflectă sustenabilitatea deficitului de cont curent.

C. Indicatorii datoriei externe

Criza datoriilor declanșată în anii '80, în America Latină, a demonstrat că există un prag optim al îndatorării, specific fiecărui debitor suveran. Indicatorii datoriei externe evidențiază cât de grea este “povara” datoriei pentru țara analizată și cât de mare este periccolul unei crize de lichiditate. Cei ami relevanți indicatori sunt: datoria externă totală raportată la P.I.B., datoria externă totală raportată la exportul de bunuri șe servicii, dobânda totală plătită raportată la exportul de bunuri și servicii, datoriile bancare raportate la exportul de bunuri și servicii, indicatorii serviciului datoriei externe

Evaluarea situației politice

Riscul politic a început să dobândească o importanță tot mai mare în evaluarea riscului de țară, începând cu anii '70. Evenimente ca evoluția islamică din Iran sau asasinarea președintelui Sadat al Egiptului au demonstrat puternicul impact al schimbărilor politice radicale asupra riscului suveran. Evaluarea riscului politic este extrem de dificilă și se bazează mai mult pe experiența analistului decât pe metode și tehnivi statistice.

A. Sitiația politică internă

Evaluarea situației politice interne urmărește identificarea acelor evoluții viitoare ale mediului politic și social dintr-o țară, care pot influența riscul de țară. Metodologiile de evaluare se bazează, în general, pe patru categorii de factori: stuctura socială, cadru instituțional, personalitățile și mecanismele de control.

B. Situația politică externă

Scurta istorie a evaluării riscului de țară demonstrează că evenimentele economice externe pot avea un puternic impact asupra capacității țărilor de a-și onora angajamentele internaționale. În evaluarea situației economice externe se au în vedere, în principal, următoarele aspecte: instabilitatea politică regională, importanța geopolitică, apartenența la o grupare politică sau eeconomică și instabilitatea economică regională.