Studiul cinetic și de echilibru pentru îndepărtarea coloranților din soluții apoase

Introducere

Tehnicile de absorbţie în care se utilizează adsorbenţi solizi sunt metode eficiente aplicate în decontaminarea apelor. Majoritatea sistemelor comerciale utilizate frecvent utilizează cărbuni activaţi sau răşini organice în calitate de adsorbenţi pentru îndepărtarea coloranţilor întâlniţi în apele reziduale, în special datorită excelentei lor capacităţi de adsorbţie. O mare varietate de materiale de adsorbţie neconvenţionale au fost studiate cu privire la capacitatea lor de a adsorbi coloranţii. Printre materialele cu proprietăţi de adsorbţie analizate se întâlnesc unele argile, zeoliţi, materiale silicioase, deşeuri din agricultură, co-produse industriale şi materiale biologice. O atenţie deosebită s-a acordat biopolimerilor şi moleculelor naturale precum chitosanul, amidonul sau beta-ciclodextrina

1. Sorbentul

Sorbentul a fost preparat într-o singură etapă prin ramificarea CD folosind EPI (epichlorohydrin – epiclor hidrină?) drept agent de ramificare, în prezenţa carboxi-metil-celulozei. Procedura de sinteză a fost deja descrisă în detaliu [51]. Sorbentul care conţine grupări carboxilice sau hidroxilice (prescurtat CDP), a fost uscat pe parcursul nopţii la 100 ºC, apoi mojarat şi sitat în particule de diferite dimensiuni. Studiile s-au concentrat pe fracţia cuprinsă între 150-250μm. Caracteristicile polimerului au fost prezentate în tabelul 2. Suprafaţa specifică a avut o valoare de 2,4 m2g-1(conform procedurii BET sandard – de adsorbţie a N2). Acest material polimeric are o suprafaţă specifică extrem de redusă comparativ cu cărbunii activi comerciali. Totuşi, cei mai importanţi doi factori utilizaţi în controlul gradului de adsorbţie a polimerilor ciclodextrinici sunt hidrofilicitatea şi densitatea de ramificare a acestora. De exemplu, polimerul posedă o capacitate de înglobare deosebit de ridicată în apă, şi în consecinţă, reţeaua sa este suficient de extinsă pentru a permite realizarea unui proces de difuziune rapidă pentru adsorbanţii studiaţi. Proba analizată prezintă valori negative ale valorilor de potenţial zeta în domeniul de pH cuprins între 5-10. metoda utilizată pentru determinarea cantităţii de CD imobilizat pe polimer a fost determinarea zaharurilor reducătoare cu albastru de tetrazol, precum a fost prezentat anterior.