Omul - resursă comercială

Acum o suta de ani in urma munca era relativ ieftina. In cel de-al treilea mileniu munca inceteaza sa mai fie ieftina. Activele centrate pe resursa umana cu care trebuie sa opereze o organizatie vor fi rare si scumpe. Amplificarea importantei capitalului intelectual reflecta sporirea dependentei unei organizatii de activele intangibile. In fiecare zi apar noi tipuri de companii care au active intangibile. Produsele lor sunt intangibile si pot fi distribuite electronic in “spatiul virtual de piata”via Internet.

Organizatiile intensive din punct de vedere al mijloacelor media si al cunostintelor ale caror produse sunt digitale sunt organizatiile mileniului trei. Lumea s-a schimbat din nou si vor trebui gasite noi mijloace de monitorizare si de management ale organizatiilor care sa reflecte aceste schimbari. Oamenii din cel de-al treilea mileniu se bazeaza tot mai mult pe cunoastere. ei doresc sa inteleaga obiectivele organizatiei si sa realizeze care este rolul lor in organizatie. Se recomanda in special formele moderne ale investitiei in educatie:instruirea,calificarile profesionalizate si specializate,activitatile legate de cunoastere precum si formarea unor competente legate de prestarea unei anumite activitati. pe masura ce forta de munca devine tot mai “globala”,angajatii si angajatorii de valoare investesc tot mai mult in ei insisi. acest fapt poate contribui la protectia si la sporirea nucleului competentelor. Asa-numitii analisti ai cunoasterii sunt soliciati intr-o tot mai mare masura pentru a lucra cu indivizii unei organizatii pentru a identifica activele cheie pentru cunoastere. Pentru a permite cresterea puterii oamenilor este necesar sa se masoare activele centrate pe resursa umana. Cunoasterea inseamna putere si profitabilitate.

Extinderea capitalului intelectual poate fi atinsa in intreprinderea mileniului trei daca inovatia si creativitatea sunt omniprezente intr-o organizatie. Se manifesta chiar sentimentul de succes si se resimte nevoia unor permanente mutatii si schimbari.

Adevaratii “eroi” ai unei organizatii sunt cei care exceleaza si care ajuta astfel organizatia sa fie o invingatoare in competitie si sa se dezvolte pe termen lung. Aceasta presupune si crearea unei culturi a organizatiei care sa promoveze si sa sprijine procesul de inovare. Exista o relatie directa intre masura in care o organizatie se dovedeste inovativa si abilitatea acesteia de-a extinde capitalul intelectual. Masura in care o companie este inovativa este si o masura a fortei sale de a supravietui.

Resursele umane – importanţa şi rolul lor în asigurarea succesului organizaţiei

Rolul resurselor umane este clar şi în ceea ce priveşte implicarea lor în creşterea eficienţei: „oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor, experienţa şi pasiunea oamenilor, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale”, posedând capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizării celorlalte resurse.

Majoritatea tratatelor de economie prezintă detaliat toate resursele angrenate în procesul economic şi importanţa lor. Cele mai multe dintre acestea sunt unanime în a afirma că, de departe, cele mai însemnate dintre acestea sunt resursele umane. Astfel, rolul factorului uman în realizarea progresului începe să fie din ce în ce mai bine cunoscut. Resursele umane sunt cele care influenţează hotărâtor rezultatul economic. Din acest motiv, toate disciplinele care doresc să investigheze progresul economic acordă un spaţiu, mai larg sau mai restrâns factorului uman şi contribuţiei acestora la obţinerea rezultatelor. Cu toate că oamenii sunt „măsura tuturor lucrurilor”, nu tot timpul în cadrul firmelor importanţa lor este apreciată la reala valoare. Cauzele sunt diverse: de la o subestimare a motivării, la teama că angajaţii, prin realizarea propriei lor importanţe vor cere drepturi salariale sporite.

Indiferent însă de atitudinea întâlnită în practică, nimeni, nici chiar cel mai reticent sau reţinut manager nu poate tăgădui că resursele umane sunt cele care identifică oportunităţile strategice ale organizaţiei, care concep bunurile şi serviciile de la faza de idee până la realizarea lor fizică şi care le comercializează. Tocmai din acest motiv, resurselor umane le sunt asociate noţiuni care relevă importanţa lor. Numeroşi autori le caracterizează ca fiind„importante”, „unice”, iar Aurel Manolescu a sintetizat printr-o afirmaţie simplă toate meritele acestora: „resursele umane reprezintă organizaţia”.

În acelaşi sens, Boudreau şi Milkovich afirmă că „deşi instalaţiile tehnice, echipamentul tehnologic sau capitalul financiar sunt importante, resursele umane sunt, în mod particular, foarte importante”.