Omul - resursă comercială

INTRODUCERE

1. Personalul commercial

Resursele umane sunt definite prin: numărul personalului, capacitatea de muncă şi munca pe care o desfăşoară fiecare lucrător.

Personalul ocupat in comert detine o pondere importanta si in crestere in totalul populatiei active din tarile cu economie dezvoltata, datorita sporirii masei de bunuri aduse pe piata, a ridicarii nivelului servirii comerciale si a schimbarii insasi a locului comertului in economia nationala. Comertul face parte din sectorul tertiar, a carui pondere este in crestere datorita sporirii rolului serviciilor in economie si a atragerii de catre acest sector a fortei de munca din ramurile productiei de bunuri, devenita disponibila pe masura promovarii progresului tehnic.

Personalul comercial este împărţit in:

- personal operativ

- personal tehnico-administrativ

Personalul operativ este ocupat direct in activitati tehnice din magazine si depozite: sefi de unitati, magazineri, vanzatori, casieri, bucatari, ospatari etc. Aceste functii detin ponderea cea mai mare in totalul personalului comercial. El se restructureaza pe masura modernizarii comertului, o data cu cresterea numarului marilor magazine, diversificarii formelor de distributie comerciala a produselor si schimbarii formelor de vanzare.

Munca lucratorilor operativi isi imbogateste continutul, sporind activitatile legate de relatiile cu publicul, de consultatiile tehnice acordate clientilor, de promovare a vanzarilor si de prestare de servicii comerciale.

Personalul operativ se organizeaza in formatii de lucru a caror marime

(numar) depinde de sistemul de diviziune a muncii in cadrul sectiei sau raionului de marfuri si de norma de vanzare pe care fiecare lucrator trebuie sa o indeplineasca.

Personalul tehnico-administrativ efectueaza operatiunile ce revin aparatului de conducere, administrare si deservire a societatii comerciale (servicii, birouri, laboratoare etc.). El este format din economisti, ingineri, juris ti, merceologi, functionari, personal de servire etc., al caror numar, atributii si dependente ierarhice se stabileste prin organigrama fiecarei societati comerciale. Organigrama reprezinta schema de organizare a unei societati cuprinzand organele de conducere, structurile functionale (servicii, birouri) si posturile componente ale acestora, toate redate intr-o conceptie care sa evidentieze sistemul ierarhic de pregatire, luare si infaptuire a deciziilor.

Capacitatea de muncă reprezintă totalitatea aptitudinilor intelectuale şi fizice necesare unei persoane pentru exercitarea profesiei sale.

Munca reprezintă cheltuirea de către om a energiei sale fizice şi nervoase, în relaţiile cu obiectul muncii, pentru crearea sau însuşirea prin schimb a bunurilor de care are nevoie. Privită ca activitate specific umană munca are un sens fiziologic, economic,psihologic şi sociologic, iar, prin aspectele care definesc aceste sensuri, o identitate proprie în comerţ.

Eficienţa cu care este cheltuită munca în comerţ este reprezentată de productivitatea muncii. Ea se exprimă prin: cantitatea sau valoarea mărfurilor vândute de un lucrător în unitatea de timp (metoda directă) şi consumul de muncă exprimat în ore sau zile de muncă pentru vânzarea unei unităţi cantitative sau valorice dintr-un produs.

Nivelul productivităţii muncii este influenţat de:

a) factori direcţi:

-progresul tehnic

- organizarea muncii

- calificarea personalului

-cointeresarea materială

b) factori indirecţi:

-profilul economico-social al teritoriului unde este amplasată reţeaua

Comercială

- proprietăţile mărfurilor

- nivelul şi dinamica preţurilor,

-mărimea unităţilor.

Căile de creştere a productivităţii muncii sunt mijloacele de stimulare a acţiunii favorabile a fiecărui factor.

Corelarea resurselor umane cu volumul activităţii economice se realizează printr-un sistem de indicatori cuprinzând:

-numărul mediu de salariaţi