Managementul Resurselor Umane

În organizaţiile mari şi în cele de mărime mijlocie, recrutarea de personal este o activitate a departamentului de resurse umane. Acesta include un birou în care lucrează persoane specializate în recrutare, interviuri sau diverse activităţi de selecţie. Rolul acestor persoane pentru întreaga organizaţie este deosebit de important. Ele trebuie să redacteze anunţurile de recrutare, să întreţină relaţii cu instituţiile de învăţământ sau cu alte surse externe, să răspundă cererilor de angajare ale candidaţilor (interni sau externi); ele trebuie deci să posede abilităţi de comunicare şi să menţină imaginea firmei în procesul de recrutare-selecţie. În organizaţiile de mici dimensiuni, funcţia de recrutare, pe lângă alte multe responsabilităţi, revine unei singure persoane; adeseori, această persoană este chiar conducătorul firmei.

Contribuţia hotărâtoare a resurselor umane la realizarea misiunii întreprinderii nu poate fi pusă sub semnul întrebării, indiferent de stadiul atins de procesele tehnologice din punct de vedere al gradului de tehnicizare.

Utilizarea preponderentă a proceselor manuale pentru îndeplinirea obiectivelor întreprinderii sau, dimpotrivă, recurgerea la procese predominant mecanizate, respectiv automatizate, fac în egală măsură absolut necesară existenţa resursei umane, diferenţieri apărând în ce priveşte necesarul de forţă de muncă sub aspecte cantitative şi calitative.

Nu există nici o activitate economică, profitabilă sau nonprofit, fără o gestionare şi direcţionare ştiinţifică a forţei de muncă, principalul factor de producţie oriunde şi oricând. Indiferent de specificul activităţii şi dimensiunea întreprinderii comerciale, managementul resurselor umane este şi rămâne una din sursele majore ale supravieţuirii şi creşterii economice a firmei comerciale, în condiţiile pieţei concurenţiale, întrucât are ca obiectiv principal resursa cea mai preţioasă: “OMUL”.

Funcţia de personal cuprinde următoarele activităţi:

- planificarea resurselor umane

- recrutarea personalului;

- descrierea posturilor;

- selectarea personalului;

- încadrarea angajaţilor;

- sistemul de promovare;

- motivarea personalului;

- evaluarea activităţii desfăşurate;

- instruirea şi perfecţionarea pregătirii profesionale.

Planificarea resurselor umane are în vedere estimarea necesarului de personal corespunzator celor doua dimensiuni ale funcţiei: cantitativ şi calitativ (vârstă, sex, experienţă, calificare) urmărindu-se acoperirea corespunzătoare cu personal sub aspect numeric şi al pregătirii la locul şi timpul potrivit.

Procesul de planificare a resurselor umane, ca şi cel de selecţie necesită o deosebită atenţie din partea managerului şi a persoanelor aflate în această activitate.

În momentul angajării, fiecare întreprindere îşi asumă riscuri indiferent de mărimea organizaţiei respective.

Întreprinderile mici nu pot să piardă timp şi bani cu recrutare şi selectare ca, apoi, să concedieze, în timp ce întreprinderile mari, din aceleaşi considerente, şi-au

dezvoltat tehnici eficiente de angajare în scopul diminuării riscurilor de a selecta greşit candidatul.

Pentru fiecare manager, persoana căutată pentru un post trebuie să corespundă unor cerinţe diferite. De exemplu, unui vânzător i se poate cere să etaleze marfa într-un anume fel şi să realizeze efectiv actul de vânzare, după cum i se poate cere să ţină o evidenţă a clienţilor, să înlocuiască managerul în unele situaţii, să se ocupe de gestiunea stocurilor şi de întreţinere (cabinet de probă, oglinzi) etc.

Funcţia de personal presupune localizarea, recrutarea şi selectarea personalului pentru posturile vacante. În funcţie de tipul de unitate antrenată în derularea acestor acţiuni apar anumite particularităţi. Astfel, la magazinele mici, spre deosebire de cele mari, distingem următoarele caracteristici: