Recenzie - cum să faci lucrurile cu vorbe - J L Austin

Cum să faci lucrurile cu vorbe, cu titlul original How to do Things with Words, este una dintre cele mai influnte lucrări, al filozofului englez John Langshaw Austin, autor din spaţiul anglo-saxon. Acesta carte este citată şi analizată de specialiştii în pragmatică şi de foarte mulţi filosofi ai limbajului.

J. L . Austin era un profesor de filozofie, iar lucrările şi cursurile lui au fost adunate de studenţii lui şi publicate postum. S-a născut în 1911 şi a urmat cursurile Universităţii Oxford, urmând ca în 1952 să predea la această universitate.

"Originalitatea gândirii sale se diferenţiază prin concepţia sa despre limbaj de curentul filosofilor de la Cambridge. Aceştia abordau limbajul pornind de la logică şi erau obsedaţi de ideea utopică a unei limbi ideale. Prin comparaţie, meritul lui Austin constă tocmai în analiza limbajului curent, al conversaţiei curente. Este unul dintre fondatorii unei noi ştiinţe lingvistice, pragmatica ”. Moartea lui din 1960, reprezinta o pierdere pentru filozofia limbajului.

Lucrarea Cum să faci lucrurile cu vorbe a fost publicată în România de editura Paralela 45, Bucureşti, fiind tradusă în limba româna de către Sorana Corneanu, prefaţa de Vlad Alexandrescu, în anul 2003. Face parte din colecţia de studii socio-umane. Pentru prima oara acestă carte a fost publicată în limba engleză prin intermediul presei de la Universitatea Oxford.

Impactul care l-a avut acestă carte asupra cititorilor săi, de la bun început a fost titlul cărţii care ne atrage atenţia asupra formei de exprimare. Fiind o carte cu un număr redus de pagini, uşor de parcurs care îţi menţine interesul pentru subiectului ei. Numărul de pagini al acestei lucrări este de 160, inclunzând şi prefaţa, apendixul şi cuprinsul.

Tematica acestei lucrări, aşa cum propune şi autorul este de a depăşii concepţia care împarte propoziţiile în afirmaţii. Cartea oferă o nouă perspectivă asupra necesităţii acordării unei atenţii cât mai mari filozofiei limbajului. Cartea lui J.L. Austin prezintă concepţia despre limbaj. Comunicarea lingvistică este concepută ca un act complex, în care apar prezentate pentru prima oară cele trei aspecte diferite ale limbajului: locuţionar, ilocuţionar şi perlocuţionar. Cartea este adresată specialiştilor în comunicare şi studenţiolor care au posibilitatea să parcurgă o analiză a limbajului curent.

Provenienţa cărţii este din transcrierile filosofilor şi studenţilor acestuia din coferinţele ţinute de Austin la Harvard în 1955, la Berkley în 1958 şi la Oxford între 1952 şi 1954. Foloseşte limbajul ca acţiune şi abordează teoria actelor de vorbire (Speech acts). Lucrarea s-a făcut cunoscută datorită analizei critice realizate de J.R. Searle (filozof American şi student al profesorului Austin la Universitatea Oxford)

Cartea este structurata pe mai multe capitole bine definite:

- i. Performative şi constative

- ii. Condiţii de reuşită a performativelor

- iii. Nereuşite: Rateuri

- iv. Nereusite: Abuzuri

- v. Criterii posibile ale performativelor

- vi. Performative explicite

- vii. Verbe performative explicite

- viii. Acte locutorii, ilocutorii şi perlocutorii

- ix. Distincţii între actul ilocutoriu şi cel perlocutoriu

- x. „În spunerea...” vs. „Prin spunerea...”

- xi. Afirmaţii, performative şi forţa ilocutorie

- xii. Clase de forţă ilocutorie.

Prefaţa acestei lucrări este deasemenea complexă având informaţii importante şi interesante despre istoria acestei publicaţii şi cum s-a ajuns la această forma a operei. Cuvântul înainte al acestei cărţi cuprinde descrierea autorului realizată de Vlad Alexandrescu, prefata la a doua ediţie realizată de Marina Sbisa. J.O. Urmson concepe prefata la prima ediţie contribuind şi la prefata celei de a doua ediţie.

Primele capitole ale acestei cărţi cuprinde o introducere în analiza limbajului curent. J.L. Austin descrie din punctul lui de vedere ce reprezintă „afirmaţia” dar ţine cont şi de opiniile filosifilor din acea perioada. Ne îndeamnă să credem că afirmaţiile sunt simple propoziţii care pot fii rostite fără a avea ulterior o anumită reacţie. Enunţurile constative sunt definite de Austin ca fiind asertive, declarative; ele descriu lucruri sau evenimente reale şi pot fi calificate drept adevarate sau false. Spre deosebire de ele, enunturile performative reprezintă „performarea unei acţiuni“ . Condiţiile de reuşită sau nereuşita ale unui enunţ performativ. Gramatica pentru autor este esenţială în această lucrare şi foloseşte enunţuri banale la persoana întâi singular, indicativ prezent cu diateză activă. Inclusiv verbele “Botez”, “Da, vreau” şi “Pun pariu”.