Strategii de Dezvoltare

1.Introducere

Comunicarea este o componentă esențială a vieții, componentă care trebuie sa fie înțeleasă cât mai corect pentru a-și atinge scopurile. Pentru a stăpâni comunicarea trebuie să o întelegem, sa întelegem elementele ei de bază. În esență, comunicarea reprezintă schimbul unei particule dintr-o parte a spațiului în altă parte a spațiului, particula reprezentând subiectul comunicat: un obiect, un mesaj scris, o idee.

Comunicarea este o nevoie fundamentală la fel ca cea de a mânca, a bea, atât de fundamentală încât unele forme de tortură constau în a izola un individ într-o celulă fără a i se permite o comunicare sonoră sau viazuală cu mediul. Politica de comunicare într-o firmă constă, înainte de toate, în a pune la punct o practică eficientă de circulație a informațiilor. Mintzberg a pus în evidență în 1973 faptul că managerii din Statele Unite consacră 50% - 80% din timpul lor profesional, comunicării cu alte persoane din întreprindere și din afară.

Din studiile efectuate în firme de prestigiu ca IBM, General Motors, Thomson s-a demonstrat că succesul, de care se bucură acestea, are la bază nu numai o motivație puternică, fie ea pecuniară sau nonpecuniară, dar mai ales o comunicare performantă. În firma românească, care se confruntă cu un vid comunicațional evident, managerii ignoră total acest feedback. Chiar dacă mesajul a fost transmis aceștia nu verifică existența canalelor de scurgere a informațiilor sau dacă angajatul în calitate de receptant a intrat în posesia mesajului. Sunt numeroase cazurile când angajații nu știu ce au de făcut sau cei care știu ce au de făcut, nu sunt capabili să facă.

”Zgomotul” denumire improprie pentru perturbațiile care apar, poate paraziata comunicarea, astfel încât mesajul să fie deformat. Uneori, chiar alegerea nepotrivită a cuvintelor sau a limbajului de comunicare poate da neștere la erori de înțelegere. Iată spre exemplu câteva tipuri de distorsiuni.

Între firme ca și între oameni s-a constatat existența a trei categorii de bariere comunicaționale:

1. Bariere de receptare: stimuli de mediu, atitudinile și valorile receptantului, nevoile și așteptările receptantului.

2. Bariere de înțelegere: probleme legate de limba utilizată, abilitatea receptantului de a asculta și de a recepționa cu atenție, acele mesaje care nu sunt în concordanță cu concepția sa; distanța de comunicare; efecte legate de situații.

3. Bariere de acceptare:prejudecăți; conflicte personale între emitent și receptant. Nu trebuie omis faptul că în management comunicarea directă, orală este cel mai des utilizată. Specialișii apreciază că într-o astfel de comunicare numai 25% din eficiența finală este dată de conținutul propriu-zis în timp ce 75% are la baza comunicarea non-verbală. Elementele acestei comunicări sunt: expresia feței, privirea, gesturile, tonul și volumul vocii etc.

În firmă, efectele unei slabe comunicări se răsfrâng în discuții de amplitudini diferite, sub forma: conflicte interpersonale și de grup; reducerea performanțelor individuale și organizaționale; implementarea greoaie a obiectivului, de genul ”una se spune și alta se face”; posibilități reduse de antrenare și stimulare a angajațiolor; managerul poate pierde încrederea angajaților; diminuarea eficienței și posibilitatea de a da faliment.

2.Un model de comunicare eficientă în firmă

Comunicarea stă la baza raporturilor dintre oameni în firmă și în societate. Comunicarea presupune o capacitate suficientă de a ieși din tine însuți, fără a face abstracție de informațiile ce există în câmpul nostru propriu. Ea descrie sistemul de credințe, de gânduri, de imagini și de senzații pe care le dezvoltăm prectic în orice moment: ceea ce noi spunem inainte și după rezolvarea unei situații, ce senzații ne încearcă, ce comportamente aplicăm.