Contabilitatea Capitalurilor

Concepte si tipologii privind capitalurile

Capitalurile institutiei,ca surse de finantare cu caracter stabil,reprezinta echivalentul valoric al resurselor investite in active de proprietar-stat(capitaluri proprii) sau terte persoane(datorii).Datoriile cu grad ridicat de exigibilitate,denumite datorii necurente,se regasesc sub forma imprumuturilor si datoriilor asimilate pe termen lung.

Conceptul economic de capital a capatat acceptiuni contabile noi.Studiul situatiilor financiare,in contextul standardelor internationale si al normelor nationale intrate in vigoare la data de 01.01.2006,a identificat capitalurile drept categorie a situatiei pozitiei financiare,inlocuind pasivul.Asadar,reglementarile interne si internationale prezinta sursele organizatiei avand in vedere incadrarea in capitaluri proprii si datorii.

Capitalurile proprii sunt definite in normele romanesti drept interes rezidual al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale,in calitate de proprietari ai activelor unei institutii publice,dupa deducerea tuturor datoriilor. IPSAS 1 Prezentarea situatiilor financiare denumeste capitalurile proprii si active nete datorita modului de determinare deductiv din formatul lista al bilantului :

Active nete/Capitaluri proprii = Total active-Total datorii

Prin raportare la contabilitatea intreprinderilor,remarcam absenta categoriei contabile a capitalurilor permanente.Este cunoscut faptul ca entitatile publice,conform Legii Finantelor Publice,nu pot contracta direct imprumuturi cu institutiile de credit.Pe de alta parte,imprumuturile pe termen lung sunt contractate si garantate de stat sau unitati administrativ-teritoriale in scopul asigurarii resurselor financiare ale intregului sistem ierarhic subordonat. Acestea imbraca forma datoriei publice guvernamentale si/sau locale care reprezinta obligatii financiare interne si externe provenite din imprumuturi contractate direct sau garantate de Guvern si/sau unitati administrativ-teritoriale, de pe pietele financiare. Desi sunt surse cu caracter permanent din punct de vedere al exigibilitatii, nu pot fi apreciate drept capitaluri permanente datorita particularitatilor prezentate.

Este de subliniat convergenta pana la indentitate privind definirea conceptului de capital propriu, in ambele referentiale contabile. Standardul remarca posibilitatea ca activele nete/capitalurile proprii sa aiba valoare pozitiva sau negativa, efect al evaluarii reziduale realizate in situatia pozitiei financiare (bilant).

Categoria capitalurilor proprii cuprinde elemente constitutive a caror tipologie este influentata de cadrul legislativ propriu comunitatii si de specificul socio-economic al acesteia.Normele din Romania include in sfera capitalurilor proprii:

• Fondurile;

• Rezultatul patrimonial si rezultatul reportat;

• Rezervele din reevaluare.

IPSAS 1 Prezentarea situatiilor financiare recomanda urmatoarea structura a capitalurilor proprii:

• Capital subscris reprezentat de cumulul contributiilor de la proprietari (de regula statul), corectat cu distribuirile catre acestia (de exemplu, varsaminte efectuate catre stat);

• Surplusuri sau deficite acumulate determinate prin compararea veniturilor cu cheltuielile recunoscute in cursul perioadei;

• Rezerve care se prezinta dupa natura si scopul constituirii;

• Interese minoritare reprezentate de o parte a surplusului/deficitului net si activelor nete/capitalurilor proprii atribuibile participatiilor nedetinute, direct sau indirect, prin entitati controlate, de entitatea care controleaza.

Referentialul IPSAS are in vedere toate categoriile de entitati din sectorul public, atat cele care nu au capital social (data fiind particularitatea infiintarii si functionarii pe baza banului public a unei entitati publice), cat si cele care au in componenta “intreprinderi guvernamentale de afaceri” privatizate partial, cu fonduri private subscrise si varsate pe baza de actiuni. Aceste entitati constituie capital social, cu interes financiar in activele nete/capitalurile proprii.

Tipologia capitalurilor proprii conform normelor nationale plaseaza fondurile pe prima pozitie. Acestea sunt surse proprii ale entitatii publice in cazul activelor fixe pentru care nu se calculeaza amortizare, precum si pentru resurse publice cu destinatie speciala concretizate in fondul de rulment, fondurile de rezerva, fondurile de risc etc. Cele din urma sunt rezultatul reglementarilor specifice si se regasesc in entitati care potrivit cadrului juridic constitue si utilizeaza unul sau mai multe dintre fondurile cu destinatie speciala.

Rezultatul patrimonial este cel de-al doilea element al capitalurilor proprii, care reprezinta diferenta dintre venituri si finantari pe de-o parte si cheltuieli pe de alta parte. Datorita formei deductive rezultatul poate fi:

• Pozitiv, sub forma surplusului (pentru entitatile integral finantate de la buget) sau profitului (in cazul entitatilor sau activitatilor finantate din venituri proprii);

• Negativ, sub forma de deficit (pentru entitatile integral finantate de la buget) sau sub forma pierderii (in cazul entitatilor sau activitatilor finantate din venituri proprii).