Inventarierea

Mai multe discipline economice utilizeaza inventarierea ca procedeu, atribuindu-I fiecare o anumita acceptiune. In contabilitate, inventarierea este un procedeu de verificare faptica a existentei si starii mijloacelor economice, a creantelor si datoriilor unitatii patrimoniale din punct de vedere cantitativ, calitativ si valoric. Prin utilizarea acestui procedeu inventarierea ofera capacitatea de a furniza informatii si date reale putand fi scoase astfel la iveala neconcordantele ce pot apare intre datele din contabilitate si realitatea din teren.

Conform punctului 131 din Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii, inventarierea se efectueaza la locurile de existenta, de depozitare sau pastrare a bunurilor, prin cantarire, masurare, numarare sau alte mijloace de determinare a bunurilor.

Documentul ce sta la baza inventarierii este registrul de inventariere.

Inventarierile se clasifica dupa momentul in care se efectueaza astfel:

- inventarieri periodice

- inventarieri anuale

- inventarieri ocazionale

- inventarieri inopinante.

Dupa gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale se disting:

- inventarieri generale

- inventarieri partiale

Tinand cont de modalitatea de efectuare inventarierile pot fi:

- totale

- prin sondaj.

Fiind o lucrare contabila complexa si importanta pentru stabilirea situatiei patrimoniale, inventarierea presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1. pregatirea inventarierii – consta in luarea unor masuri organizatorice

si execuatrea unor lucrari contabile de forma:

- stabilirea obiectului inventarierii si sfera lui de cuprindere

- constituirea comisiei de inventariere in functie de numarul de gestiuni ce urmeaza a fi inventariate

- sigilarea cailor de acces in gestiune cu exceptia locului in care se efectueaza inventarierea

- oprirea intrarilor si iesirilor de bunuri din gestiune

- gruparera bunurilor pe sortimente, categorii

- verificarea starii defunctionare a aparatelor de masura

2. efectuarea inventarierii – etapa principala a inventarierii al carei continut il reprezinta constatarea, descrierea si evaluarea elementelor supuse inventarierii.

3. stabilirea si regularizarea rezultatelor inventarierii – presupune determinarea plusurilor sau minusurilor la constatarile in urma inventarierii. Acestea se trec in procesul verbal de inventariere

impreuna cu concluziile referitoare la cauzele acestora, nominalizarea vinovatilor si masuri de corectare, urmand a fi semnat de conducatorul unitatii. Procesul verbal constituie baza efectuarii regularizarii rezultatelor inventarierii. In principiu, plusurile se inregistreaza ca intrari in patrimoniu iar lipsurile se imputa persoanelor vinovate.

In urma inregistrarii invenatrierii se realizeaza sporirea datelor contabile in cazul plusurilor, diminuarea lor in cazul lipsurilor, astfel incat in final soldurile conturilor sa corespunda cu realitatea faptica stabilita cu ocazia inventarierii.