Sistemul Anglosaxon vs Sistemul Continental

Înainte de a începe orice pledoarie despre care sistem este mai eficient din punctul meu de vedere, aşi vrea să încep cu o mică povestioară. Ei bine, sună cam aşa: contabilitate reprezintă acel veşnic şi perfect echilibru dintre activ şi pasiv, acea egalitate dintre resurse şi modul lor de provenienţă. De asemeni această egalitate trebuie să reprezinte o imagine fidelă a realităţii economica, şi expusă, cum contabilii ştiu mai bine, în Situaţiile financiare anuale . De fapt ,din punctul meu de vedere, de aici porneşte toată diferenţa, şi anume, cui i se adresează aceste informaţii în cele două sisteme: statului sau investitorului? Ei, la întrebarea asta nu e aşa de greu de răspuns, după un studiu mai aprofundat la normalizare am aflat că sistemul continental se împacă mai bine cu statul, iar sistemul anglo-saxon are toată atenţia aţintită asupra investitorului. Având în vedere că statul este un aparat “cam defectuos”, concluzia se înţelege de la sine...

Totuşi de unde vine această diferenţiere a sistemelor financiare? Ei bine, mai multe sunt motivele, şi anume: sistemul economic care este diferit de la ţară la ţară, nu există două sisteme economice identice, în mediu economic având importanţă dacă socitatea este multinaţionala, sursa de finanţare care va duce la îndreptarea situaţiilor financiare anuale în anumite direcţii, şi de asemeni inflaţia dintr-o economie. Riscul economic este direct legat de stabilitatea acelei economii ce va speria sau va atrage investitorii.

Mediul socio-politic: filozofia politică, birocraţia, corupţia politică şi de asemeni şi politicile economice adoptate :cea centralizată sau ce cu atenţia îndreptată spre piaţă. Tot aici intră proprietatea privată versus proprietatea publică . Sistemul economic şi sistemul politic merg mana în mână, dar ce sperie cel mai mult investitorii este instabilitatea politică.Un exemplu ar fi guvernul pakistanez care în 1997 a refuzat un contract de 1.6 milioane de dolari, contract cu Hub Power Company, acceptat în prealabil de vechiul guvern pakistanez.

Sistemul juridic este moştenit de multe ţări de la romani, acesta având o mare legătură cu contabilitatea, determinând reguli şi legi stricte de desfăşurare a acesteia. În schimb, la opusul roaminlor se afla chinezii care au decis să aibă încredere în oameni, iar sistmul să se bazeze pe cutume şi experienţe omeneşti , care sunt infinite.

Sistemul educaţional care se referă la modl de educare a viitorilor exerţi contabili, astfel , o ţară cu persoana pregătite, care pot înţelege informaţii contabile sofisticate şi care au necesarul de literatură şi tehnologie pot face că o ţară să se dezvolte cu mai multă uşurinţă.

Religia, care, în anumite ţări poate avea un rol foarte important (de exemplu în Arabia Saudită sau Turcia unde majoritatea sunt muslimi, religia are un impact vital asupra modului de desfăşurare a contabilităţii.). Ei bine, problema este mult mai sensibilă în ceea ce priveşte religia, şi pentru că mi s-a părut interesant am să punctez câteva diferenţe între Sistemul contabil occidental şi Sistemul contabil islamic rezumându-mă doar la principii : În timp ce S.C.O. se bazează pe raţionalitate economică, maximizarea profitului şi supravieţuirea instituţiilor celor mai puternice, S.C.I. se bazează pe supremaţia lui Dumnezeu , profit rezonabil, etică şi echitate în afaceri. De asemenea împrumutul este interzis prin religie. Şi un ultim lucru, în Arabia Saudită de exemplu, femeile de afaceri nu pot încheia tranzacţii cu guvernul său entităţi economice, având nevoie de un sposor de gen masculin care să le reprezinte. De aici şi diferenţele enorme dintre sisteme.

Vom începe comparaţia între cele două sisteme după cele patru dimensiuni culturale definite de Hoftede : prima dimensiune tratată de Hoftede este cea a individualismului, opus colectivismului. Aceasta reprezintă legătura dintre indivizi în cadrul unei societăţi, şi de veghere asupra propriilo interese, sau asupra intereselor familiei. Aceasta arată ca ţările care au adoptat sistemul anglo-saxon sunt mai degrabă individualste decât cele care practică sistemul continental. A doua dimensiune reprezintă distanţa ierarhică mică sau mare. Aceasta se referă la gradul de centralizare a instituţiilor, distanta ierarhică fiind mare la ţările cu sistemul contabil continental, şi invers la celălalt sistem. A treia dimensiune reprezintă controlul asupra incertitudinii viitorului, şi anume cu o acceptare a incertitudini şi a riscului personal , toleranţi cu părerile diferite de ale lor sunt cei ce au adoptată sistemul anglo-saxon, în schimb celălalt sistem, prin prezenţa unei legislaţii rigide, şi a multitudinii de norme ,vor să deţină un control asupra viitorului, făcându-i să deprindă o mare anexietate privind incertitudinea. Ultimă problemă expusă de domnul Hoftede este cea a feminităţii/masculinităţii unei culturi, ce influenţează implicit şi sistemul contabil. Masculinitatea domina în ţările anglo-saxone, în schimb, câteva ţări continentale sunt mai degrabă feminine, prin mentalitate şi mod de acţionare.

Ei bine, mai sus în acest eseu am menţionat că diferenţele provin şi din cauza sistemului juridic implementat. În cazul sistemului contabil continental , reglementarea juridică este una foarte strictă, fiind un contract între stat şi instituţii/societăţi. Norma contabilă este una strictă, şi aproape imosibil de modificat, doar în urma reinterpretatrilor sau schimbărilor de regulamente, rezultat al jurisprudenţei. Modificarea acestora mai apar în urma actualizării codului civil sau a codului comercial. Ca şi concluzie, acest sistem are gardian straşnic, greu de păcălit,şi anume LEGISLAŢIA. În ceea ce priveşte celălalt sistem contabil, acesta este bazat mai mult pe tradiţii, cutume şi valori morale. De regulă, reglementările contabile naţionale sunt consecinţa diferitelor evenimente ce apar în anumite momente şi care necesită a fi protejate de lege . Ca şi concluzie, sistemul se bazează pe adaptare la situaţie şi pe auto-reglare.