Nulitatea absolută și nulitatea relativă

I NOTIUNE SI DELIMITARE

1. Notiunea nulitatii actului juridic civil

In legislatia noastra civila nu exista o definitie a nulitatii actului juridic.

In aceasta situatie, in literatura de specialitate s-au formulat mai multe definitii ale nulitatii actului juridic civil .

Nulitatea ar putea fi definita ca fiind acea sanctiune de drept civil, care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.

In esenta, deci, nulitatea este sanctiunea care intervine in cazul in care nu se respecta, la incheierea actului juridic civil, conditiile de validitate.

2. Functiile nulitatii

Nulitatea actului juridic civil poate realize urmatoarele functii:

- functia preventiva, care consta in efectul inhibitoriu pe care il exercita asupra subiectelor de drept civil, tentate sa incheie actul juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate: stiind ca un act incheiat cu incalcarea legii privind valabilitatea sa va fi lipsit de efecte, subiectele de drept civil sunt descurajate si indemnate sa respecte legea civila;

- functia sanctionatorie: daca prima functie nu si-a dovedit eficienta, intra in actiune aceasta a doua functie, care inseamna tocmai inlaturarea efectelor contrare legii;

- functia de mijloc de garantie a principiului legalitatii, in domeniul actelor juridice civile; prin realizarea celor doua functii de mai sus, se asigura respectarea normelor de drept civil care reglementeaza conditiile de valabilitate a actului juridic civil. Totodata, nulitatea apare ca un mijloc juridic de asigurare a respectarii ordinii publice si bunelor moravuri .

3. Sediul materiei

De lege lata, nu exista o reglementare compacta a nulitatii actului juridic civil. Normele care alcatuiesc aceasta insitutie se gasesc raspandite in tot Codul Civil – art. 5, art 790 alin1, art. 803, art 822-823, art. 839, art. 886, art. 953, art. 961, art. 965-966, art. 1008, art. 1010, art. 1067, art. 1157, art. 1167-1168, art. 1190, art. 1308-1309, art. 1211, art. 1689, alin. 2, art. 1712-1716, art. 1774-1776, art. 1900 precum si in alte izvoare de drept civil, precum: Decretul 31/1954 (art. 20 si 34), Codul familiei (art. 129 alin. 3, art. 133 alin. 4 si art. 105 alin. 3 coroborat cu art. 129 alin. 3 si art. 133 alin. 4); Legea nr. 16/1994 (art. 22 alin. 3 si art. 24 alin. 1); Legea nr. 112/1995 (art. 11); Legea nr. 8/1996 (art. 41 alin. 1 si 2, art. 51 alin. 2); O.G. nr. 68/1994 (art. 29 alin. 2); Legea nr. 54/1998 (art. 12 alin. 2); Legea nr. 10/2001 (art. 17, 46 alin. 2, 3, 4, 5) etc.

4. Conceptia despre nulitate

In decursul timpului, conceptia despre nulitatea actului juridic civil a cunoscut o anumita evolutie.

Intr-un trecut mai indepartat, conceptia asupra nulitatii era sintetizata in regula: quod nullum est, nullum producit effectum, adica un act lovit de nulitate nu poate produce nici un efect. In aceasta conceptie, nulitatea era, in principiu, totala si iremediabila. In doctrina ulterioara, acestei conceptii i s-a spus ca este a actului-organism, in sensul ca nulitatea actului juridic civil era asemanata cu boala organismului uman.

Mai tarziu, tinandu-se seama de faptul ca nulitatea, ca sanctiune actului juridic nu este decat mijlocul juridic prin care se restabileste legalitatea incalcata la incheierea actului juridic, s-a formulat teza proportionalizarii efectelor nulitatii in raport cu finalitatea legii, astfel ca trebuie inlaturate numai acele efecte care contravin legii, celelalte efecte ale actlui mentinandu-se. In aceasta conceptie, prin urmare, nulitatea este, in principiu, partiala si remediabila. In literatura de specialitate din tara noastra acestei conceptii i s-a spus chiar ca este “noua conceptie a dreptului civil despre nulitatea actului juridic” fundamentandu-se pe argumente de text (art. 1008 Cod Civil), de cazuistica (solutii ale practicii judiciare) si de drept comparat .