Solidaritatea Codebitorilor

Definiţie

În dreptul comun, divizibilitatea obligaţiei este regula, iar solidaritatea excepţia; solidaritatea nu se prezumă, motiv pentru care ea trebuie stipulată expres (art. 1041 C.civ.).

Obligaţia plurală solidară (solidaritatea) este acea obligaţie cu subiecte multiple în cadrul căreia fiecare creditor solidar poate cere debitorului întreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrală a prestaţiei datorate de toţi creditorului . Din definiţie rezultă că solidaritatea este de două feluri: activă (art. 1034 C.civ.) şi pasivă (art. 1039 C.civ.).

II. Prezumţia de solidaritate a codebitorilor. Sediul materiei

Prezumţie. Spre deosebire de Codul Civil, Codul comercial se ocupă numai de solidaritatea pasivă , instituind prin art. 42 alin. (1) o prezumţie de solidaritate a codebitorilor: „în obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidariceşte, afară de stipulaţie contrară”. Pentru a exista solidaritate între debitori este necesar ca într-o obligaţie comercială să figureze doi sau mai mulţi debitori. Întrucât Codul comercial nu conţine reguli speciale privind solidaritatea activă urmează a se aplica, în baza art. 1 C. com, dispoziţiile din dreptul comun, respectiv art. 1034-1038 C.civ.

Derogare de la dreptul comun. După cum se poate observa, Codul comercial derogă de la principiul stabilit de art. 1041 C.civ., anume acela că „obligaţia solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres”, având loc o inversare: ceea ce în dreptul civil constituie o excepţie, în dreptul comercial devine o regulă. Solidaritatea în materie comercială nu trebuie stipulată expres, fiind prezumată; această prezumţie are caracter relativ, ea putând fi înlăturată prin convenţia părţilor; răsturnarea prezumţiei poate fi dovedită cu orice mijloc de probă prevăzut de art. 46 C.com.

Cazurile în care solidaritatea pasivă este considerată a fi de ordine publică. Spre deosebire de art. 42 C.com. care reglementează solidaritatea pasivă relativă, legislaţia comercială instituie, în anumite situaţii, solidaritatea pasivă legală (sau absolută), care nu poate fi înlăturată, întrucât are caracter de ordine publică :

a) asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990);

b) solidaritatea fondatorilor şi a primilor administratori în cazul constituirii societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică (art. 31 alin. 1 din Legea nr. 31/1990);

c) solidaritatea fondatorilor, reprezentanţilor societăţii şi a primilor membri ai organelor de conducere, de administrare şi de control în cazul producerii de prejudicii ca efect al încălcării cerinţelor legale de constituire a societăţii (art. 49 din Legea nr. 31/1990);

d) solidaritatea administratorilor societăţilor comerciale (art. 72-73, 148 din Legea nr. 31/1990);

e) comanditarii care încheie operaţii care nu le sunt îngăduite (art. 89 din Legea nr. 31/1990);

f) lichidatorii care întreprind noi operaţii comerciale ce nu sunt necesare scopului lichidării (art. 253 alin. 2 şi 255 alin. 3 din Legea nr. 31/1990);

g) în caz de pluralitate de mandatari (art. 389 C.com);

h) în caz de pluralitate de patroni în materie de prepuşenie (art. 393 C.com.);

i) solidaritatea prepuşilor şi a patronilor cu privire la îndatoririle prevăzute în titlurile III şi IV ale cărţii I din Codul comercial (art. 398 C.com.);

j) cărăuşii în cazul contractului cumulativ de transport (art. 436 C.com.).

Scop. Prezumţia de solidaritate a codebitorilor în materie comercială are menirea de a proteja pe creditor, constituind o adevărată garanţie a executării creanţei sale ; pe această cale se înlătură riscul pe care în implică o eventuală insolvabilitate a unuia dintre codebitori, creditorul având posibilitatea să urmărească pe ceilalţi codebitori.

III. Condiţiile de aplicare a prezumţiei de solidaritate a codebitorilor

A. Obligaţia codebitorilor să fie de natură comercială.

Reglementare. Această condiţie rezultă din analiza art. 42 alin. (1) care precizează că „în obligaţiile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidar” şi a art. 42 alin. (3) C.com. care prevede că solidaritatea „nu se aplică la necomercianţi pentru operaţiuni care, în cât îi priveşte, nu sunt fapte de comerţ”.

Sens restrâns. Termenul de obligaţie, folosit de legiuitorul comercial trebuie înţeles în sens restrâns (stricto sensu), ca desemnând numai latura pasivă a raportului juridic, respectiv „îndatorirea” ce revine debitorilor. Aşadar, prezumţia de solidaritate este aplicabilă ori de câte ori obligaţia are caracter comercial pentru codebitori, indiferent dacă pentru subiectul activ al raportului juridic obligaţia corelativă are caracter comercial sau civil.