Adopția

I. Consideraţii generale despre adopţie

Termenul adopţie are mai multe sensuri: din punct de vedere juridic, adopţia inseamnă acordul de voinţa al părţilor participante încuviinţat de instanţă în urma căruia ia naştere un raport juridic de rudenie între adoptat şi descendenţii săi şi între părinţii adptivi şi rudele fireşti ale adoptatorului. Adopţia este o instituţie juridică care însumează condiţiile încheierii, desfacerii, desfiinţării precum şi efectele acesteia. Potrivit art. 451 din N.C.C se consideră că Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Dintre definiţiile adopţiei, Florin Emeşe prezintă această instituţie ca fiind ” operaţiunea juridică prin care, la iniţiativa şi cu consimţământul celor implicaţi, având încuviinţarea instanţei, ia naştere rudenia civilă între adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte şi adoptattor şi rudele acestuia pe de altă parte, concomitent cu stingerea rudeniei fireşti a adoptatului şi a descendenţilor săi faţă de părinţii fireşti ai adoptatului şi de rudele acestora.”

Legea 273/2004 actualizată în 2011 privind regimul juridic al adopţiei, *republicată în Monitorul Oficial nr. 788 din 19 noiembrie 2009 stabileşte regimul juridic al adopţiei. Legea 273 din 2004 actualizată prin:

1 Legea 233/2011 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei Monitorul Oficial 860/2011

2 Legea 71/2011 - pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil Monitorul Oficial 409/2011

3 *republicată în baza art. III din OUG 102 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, dându-se textelor o nouă numerotare.

Principiile generale ale adopţiei, conform Legii 273/2004 actualizată în 2011, art. 2, privind regimul juridic al adopţiei sunt:

a) principiul interesului superior al copilului; ( de asemenea art. 452, alin. a. din N.C.C.)

b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial; ( de asemenea art. 452. alin b din N.C.C.)

c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică ( de asemenea art. 452, alin. c. din N.C.C)

d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;

e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei. ( de asemenea art. 452, alin. d. din N.C.C)

f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.

Adopţia se face în interesul superior al adoptatului, deşi termenul de” interes superior” nu este definit de legiutor. Constituţia României actualizată şi republicată în Monitorul oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003 prezintă la articolul 49, Protecţia copiilor şi tinerilor, alin. 1. Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor. Art. 1, alin. 2 din O.U.G 25 1997 ( abrogată) prezintă faptul că: Adopţia se face numai pentru protejarea intereselor superioare ale copilului.