Articolul 101 din tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

Introducere

Una din cheile succesului integrării economice europene a constituit-o existența, încă de la începutul construcției comunitare a unei politici comune în domeniul concurenței. Această politică continuă să fie o condiție necesară pentru existența Pieței Interne Unice ce asigură libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor.

Libera concurență între firme favorizează inovația, reduce costurile de producție, crește eficiența economică și în consecință, ridică nivelul de competitivitate al economiei europene. Stimulate de mediul concurențial, firmele oferă, astfel produse și servicii competitive din punct de vedere al calității și prețului.

Politica de concurență în Uniunea Europeană, la fel ca și în celelalte mari puteri economice mondiale, se bazează pe concepția că piețele unei concurențe pure și perfecte sunt cele mai potrivite, în stare să asigure bunăstarea populației. În consecință, politica de concurență vizează limitarea, controlarea, chiar interzicerea comportamentelor întreprinderilor care aduc atingere concurenței perfecte.

Am ales să interpretez juridic prevederile art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene întrucât obiectivul acestora este cel de a proteja concurența împotriva denaturărilor, astfel susținând progresul economic. Politica in domeniul concurentei este una din cele mai importante politici comunitare.

1. Prevederile art. 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

,, Articolul 101 (1) Sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne și, în special, cele care:

(a) stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;

(b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

(c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

(d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

(e) condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile sau deciziile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3) Cu toate acestea, prevederile alineatului (1) pot fi declarate inaplicabile în cazul:

— oricăror acorduri sau categorii de acorduri între întreprinderi;

— oricăror decizii sau categorii de decizii ale asocierilor de întreprinderi;

RO C 326/88 Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 26.10.2012

— oricăror practici concertate sau categorii de practici concertate

care contribuie la îmbunătățirea producției sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut și care:

(a) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea acestor obiective;

(b) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză. ”