Cercetarea la Fața Locului în Cazul Infracțiunilor de Tâlhărie

Conţinutul legal al infracţiunii de tâlhărie.

Tălhăria este prevăzută în art.211 C.p. într-o variantă tip şi două variante agravante.

Tâlhăria , în varianta tip, constă în "furtul săvârşit prin întrebinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea".

Prima variantă agravantă a tâlhăriei există cînd aceasta a fost savîrşită:

a. de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

b. în timpul nopţii;

c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport.

A doua variantă agravantă a tâlhăriei există atunci când a fost săvârşită:

a. de două sau mai multe persoane împreună;

b. de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă;

c. într-o locuniţă sau dependinţe ale acesteia;

d. în timpul unei calamităţi.

Există şi o a treia variantă agravantă atunci când tâlhăria a produs consecinţe deosebite de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

II. Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului.

Cercetarea la faţa locului, prin importanţa pe care o are, contribuie în mod substanţial la realizarea scopului procesului penal.

Cu toate că în accepţiunea legii procesual penale, cercetării la faţa locului i se atribuie un caracter aşa zis auxiliar, în realitatea această activitate are o importanţă deosebită, ea reprezentând principalul izvor de probe judiciare, în vederea aflării adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, inclusiv cu privire la persoana făptuitorului.

Importanţa acestei activităţi reiese din faptul că organul de urmărire penală percepe nemijlocit împrejurările în care a acţionat făptuitorul, obiectele folosite sau cu care a luat contact, creându-se posibilitatea de a obţine probe deosebit de preţioase în cauză şi a oferi prilejul ca, în funcţie de rezultatele obţinute, să se stabilească direcţiile ulterioare ale cerectării.

Deşi legea procesual penală nu face referire expresă la noţiunea de "faţa locului", legiuitorul a definit noţiunea de " locul săvârşirii infracţiunii", care acoperă în totalitate şi înţelesul expresiei "faţa locului".

Atunci când se cercetează tâlhării, săvârşite fie în paguba avutului public, fie în dauna celui privat, în accepţiunea de loc al faptei intră:

a. locuinţele, unităţile de stat, organizaţiile publice, mijloacele de transport;

b.căile de acces, precum şi cele folosite de făptuitor pentru a părăsi câmpul infracţiunii;

c. locul unde au fost ascunse bunurile şi valorile sustrase ori s-a ascuns făptuitorul urmărit de organele de urmărire penală, martorii sau persoana vătămată;

d. locul unde au fost ascunse bunurile şi valorile sustrase ori s-a ascuns făptuitorul urmărit de organele de cercetare penală, martorii sau persoana vătămată;

e. locul unde persoana vătămată a fost ameninţată.â, lovită, imobilizată şi deposedată de bunuri;

f. itinerariul pe care s-a deplasat victima pentru a scăpa de agresiune;

g.locul în care a fost transportată şi abandonată victima;

h.itinerariu folosit de făptuitor pentru a ajunge la locul săvârşirii infracţiunii, precum şi cel folosit pentru a părăsi acest loc.

Efectuată la timp, atent şi calificat, cercetarea la faţa locului poate duce la lămurirea numeroaselor probleme ce apar pe parcursul instrumentării unei cauze penale, cum ar fi:

a. existenţa unor urme care să demonstreze că s-a săvârşit o infracţiune;

b. căile folosite de autor pentru a pătrunde în locul infracţiunii;

c. activitatea desfăşurată de autor la locul faptei;

d. numărul făptuitorilor;

e. locurile pe unde s-au deplasat făptuitorii în câmpul infracţiunii;

f. bunurile şi valorile sustrase de la victimă;

g. existenţa unor "împrejurări negative";

h. persoanele care au perceput sau puteau să perceapă fapta şi împrejurările săvărşirii acesteia;

i. modificările intervenite în câmpul infracţional, persoanele care le-au făcut şi scopul acestora;

j. cauzele, condiţiile şi împrejurările care au determinat, favorizat sau facilitat făvârşirea faptei şi măsurile de prevenire ce trebuie luate.