Condiții Procedurale pentru Emiterea sau Adoptarea Actelor Administrative

1. Teoria generala a actului administrativ

Actul administrativ poate fi definit ca manifestarea unilaterala si expresa de vointa a autoritatilor publice, realizata în scopul de a produce efecte juridice, în temeiul puterii publice.

În acest fel este accentuat atât aspectul formal al actului, de a fi emis de autoritati publice, cât si aspectul material al acestuia, referitor la continutul sau, continut din care trebuie sa rezulte emiterea sa în temeiul puterii publice cu care sunt înzestrate autoritatile publice.

Puterea publica poate fi definita ca dreptul derivat din lege pe care-l are o anumita entitate (persoana fizica sau juridica) de a-si impune cu forta deciziile altor subiecte de drept (persoane fizice sau juridice).

În lipsa unui Cod de procedura administrativa, definitia actului administrativ o gasim în prezent în Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ: actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica în vederea executarii ori a organizarii executarii legii, dând nastere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Actul administrativ cu caracter individual creeaza, modifica sau stinge drepturi subiective si obligatii în favoarea sau în sarcina uneia sau mai multor persoane predeterminate si, în consecinta, el constituie un izvor direct al raportului juridic administrativ (de ex. autorizatiile de constructie, procesele verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, dispozitia de numire într-o functie publica etc.).

Actul administrativ cu caracter normativ stabileste reguli generale de conduita cu caracter impersonal, ceea ce înseamna ca relatiile sociale pe care le reglementeaza au un caracter abstract, pentru concretizarea lor fiind necesar sa intervina anumite fapte carora legea le recunoaste relevanta juridica (faptele juridice). Uneori, actele administrative normative pot genera drepturi si obligatii subiective în favoarea sau în sarcina subiectelor de drept (de ex. obligatia conducatorilor auto de a respecta normele privind circulatia pe drumurile publice).

Producerea de efecte juridice de către un act juridic administrativ este conditionată de îndeplinirea tuturor conditiilor prevăzute de lege, în caz contrar el nefiind decât un fapt juridic.

Actul administrativ este o manifestare unilaterală de vointă ce provine, în principal, de la o autoritate administrativa.

Daca la emiterea sau adoptarea unui asemenea act participă mai multe persoane, actul administrativ rămâne o manifestare unilaterală de vointă, fiind expresia unei singure vointe (cea publica), acordată în proportii diferite, prin lege, diferitelor organe sau autorităti administrative. Drepturile si obligatiile părtilor, în cazul actului administrativ, nu au la bază un acord de vointe, ci sunt rezultatul manifestării unei singure vointe juridice, respective vointa autoritătii administrative.

Actul administrativ îsi pastreaza caracterul unilateral si în cazul în care este emis în urma unei cereri a particularilor (de exemplu, autorizatia de constructie), când este adoptat de doua sau mai multe autoritati administrative împreuna (un ordin comun al mai multor ministri, spre exemplu), sau cu participarea mai multor persoane fizice (actele organelor colegiale, cum ar fi Consiliul local, Consiliul judetean, Guvernul).

Actul administrativ organizează executarea legilor sau le execută în concret. Toate litigiile juridice nascute din adoptarea / emiterea unui act administrativ ori din executarea lui sunt, de regula, de competenta instantelor de contencios administrativ.

Actul administrativ se caracterizeaza printr-o tripla prezumtie: prezumtia de legalitate, prezumtia de autenticitate si prezumtia de veridicitate. Rasturnarea lor se poate face prin procedura inscrierii in fals.

In proiectul Codului de procedura administrativa, forma scrisa apare ca o regula a elaborarii actului administrativ, ceea ce este benefic pentru particular.

Doctrina franceza nu este atat de categorica, astfel, daca majoritatea actelor administrative se fac in forma scrisa, nu totdeauna este necesar un inscris si, in acest sens, se invoca asa numitele decizii care implica gesturi, sonorizari, miscari, cum sunt semnalele luminoase, semnalul de alarma, ordinul unui politist exprimat printr-o anumita miscare a mainii, precum si deciziile implicite, cand administratia tace, considerata de textele legale ca o tacere aprobativa, respectiv o aprobare implicita. . Astfel, conform art.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tăcerea autoritătii administrative, respectiv nesolutionarea în termenul legal (30 de zile) a unei cereri adresata de un particular, este echivalată cu refuzul acestei autorităti de a solutiona cererea.

În ceea ce priveste forma scrisa, trebuie facuta distinctia între actele administrative individuale si actele administrative normative. Astfel, spre deosebire de actele administrative individuale, care pot îmbraca si forma orala (avertismentul), actele administrative normative îmbraca însa numai forma scrisa, deoarece se prevede obligativitatea publicarii lor pentru a produce efecte juridice (de ex. ordonantele si hotarârile de Guvern se publica în M.Of. al României, sub sanctiunea inexistentei actului respectiv).