Desfacerea Contractului Individual de Munca pentru Motive Imputabile Salariatului

Cap.I :INTRODUCERE

1.1. Noţiuni generale

Munca este o trăsătură esenţială a activităţii umane, omul fiind singura fiinţă care depune efort în mod conştient în vederea obţinerii unor foloase. În acelaşi timp, munca reprezintă o condiţie a traiului, deoarece fără a presta muncă nu se pot obţine bunurile necesare vieţii. De cele mai multe ori, munca depusă reprezintă şi o măsură a bunăstării indivizilor. Munca constitue pentru economişti factor de producţie, o activitate prin care oamenii utilizează aptitudinile lor, fizice şi intelectuale, în scopul obţinerii de bunuri şi beneficii.

Odată cu dezvoltarea societăţilor s-a constatat necesitatea implementării unor norme juridice care să reglementeze relaţiile de munca, norme cuprinse într-o singură disciplină juridică nou apărută-dreptul muncii. Cu privire la înţelesul noţiunii de dreptul muncii, în doctrină s-au formulat mai multe definiţii. De exemplu, dreptul muncii este acea ramură a sistemului de drept din ţara noastră alcătuit din ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile individuale şi colective de muncă dintre patroni şi salariaţi.

Într-o altă opinie, dreptul muncii reprezintă totalitatea regulilor aplicabile relaţiilor individuale şi colective care se nasc între angajatori şi salariaţi care muncesc sub autoritatea lor, cu ocazia prestării muncii în baza unui contract individual de muncă, precum şi acele reglementări care se suprapun sau condiţionează relaţiile de muncă.

Normele de dreptul muncii sunt prevăzute în special de către Codul Muncii(Legea nr. 53/2003), însă există şi o serie de legi care trebuie consultate în domeniu acesta, cum ar fi: Legea nr. 319/2006 privind protectia si securitatea muncii, Legea nr. 168/1999 pentru soluţionarea conflictelor de muncă, Legea pensiilor nr. 19/2000, Legea nr. 371/2005 privind aprobarea OUG 55/2006, OUG nr. 65 din 29 iunie 2005 privind modificarea si completarea Legii nr. 53/2003, OUG 55/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 53/2003 ş.a.m.d. Constituţia României face de asemenea referire la relaţiile de muncă prin prevederile art.41-43.

1.2. Situaţia actuală în România: Cum afectează criza financiară piaţa muncii?

Există diverse opinii care formulează răspunsuri cu privire la această întrebare tot mai des întâlnită. Sursa de informare cea mai accesibilă rămâne mass-media.

Iată câteva titluri ale unor articole din ziare:

“Târgu-Jiu: Gorjenii au rămas fără slujbe şi cu rate în bănci”

“Târgu-Mureş: Doar 46 de locuri de muncă pentru 17.156 de şomeri”

“Alba Iulia: Primăria concediază 30 la sută din personal”

Aşadar, se pare că piaţa muncii suferă numeroase schimbări nefavorabile datorită crizei financiare. De altfel, se poate spune că unul dintre efectele principale ale crizei este creşterea numărului şomerilor. Până şi cele mai mari şi de succes întreprinderi au fost constrânse de climatul economic să renunţe la angajaţi. În sistemul bugetar situaţia este asemănătoare; tot mai multe instituţii publice sunt nevoite să restrângă numărul salariaţilor datorită bugetelor alocate pentru plata obligaţiilor salariale.

Există însă persoane de părere că aceasta aşa-zisă “criză economică” ar fi doar o născocire a televiziunilor, o “manipulare în masă”, de pe urma căreia anumiti indivizi ar putea trage foloase. De asemenea, există opinii care susţin că efectele crizei ar fi de proporţii relativ mici ce nu pot fi generalizate la nivelul unei crize naţionale sau mondiale.

Care din variante poate fi considerată reală- Cert este faptul că, deşi ar putea fi considerată o exagerare a mijloacelor de informare a populaţiei, criza financiară apare ca motiv invocat tot mai des de angajatori în momentul concedierii angajaţilor. În principiu, aceasta măsură drastică adoptată de angajatori este relativ uşor de înţeles, date fiind condiţiile pieţei actuale