Genocidul

Crima de genocid este una dintre cele mai grave fapte cu caracter penal incriminate potrivit dreptului internaţional. Ea constă in distrugerea sau persecutarea unor grupuri umane concepute ca entităţi naţionale, etnice, rasiale sau religioase.

Genocidul este o negare a existenţei unor întregi grupuri umane, aşa cum omorul este o negare a dreptului la viaţă al unei fiinţe umane individuale. El face parte din categoria crimelor îndreptata împotriva umanităţii în general şi nu numai împotriva unor indivizi determinaţi, chiar dacă în final victime sunt în primul rând aceştia.

Însăşi etimologia cuvântului genocid, compus din rădăcina genos (rasă, trib în limba greacă) şi sufixul cide (a ucide, din limba latină), arată că faptele pe care le include acest concept aduc atingere unei colectivităţi umane şi, în final, întregii umanităţi.

Acte inumane de distrugere a unor grupuri umane în baza unor motivaţii diverse, politice, naţionale, etnice, culturale, lingvistice, afirmate ca atare şi nu simple acte de barbarie s-au săvârşit în toate perioadele istorice ale umanităţii şi în toate zonele sale geografice şi, din păcate, încă se mai săvârşesc, producând mari daune umanităţii şi condiţiei umane în general, numărul victimelor omeneşti variind, în situaţii concrete, de la câteva zeci sau sute de persoane la mii şi milioane, adesea în perioade destul de scurte.

Ce altceva decât acte de genocid au fost pogromurile din antichitate, din evul mediu, dar şi din secolul nostru, asupra evreilor, a armenilor sau a altor popoare, cruciadele creştine împotriva "necredincioşilor musulmani pentru eliberarea locurilor sfinte din Orientul Apropiat, campaniile militare de distrugere sau aducere în robie a unor popoaree întregi, exterminarea populaţiei băştinaşe de către conchistadorii europeni în teritoriile şi continentele "descoperite", masacrarea populaţiilor din ţările coloniale şi aducerea acestora în stare de degenerescenta prin înfometare, munci grele şi tratamente degradante trecerea prin foc şi sabie a milioane de oameni pe motive politice, naţionale sau religioase, distrugerea masivă şi planificată a oponenţilor politici în vremurile modeme sau exterminarea reciprocă a unor etnii în Africa zilelor noastre?

Conştiinţa necesităţii interzicerii cu caracter penal a actelor de aceasta natură, prin includerea lor în categoria faptelor a căror săvârşire atrage răspunderea penală internaţională şi organizarea cooperării între naţiuni pentru eradicarea unui asemenea odios flagel, precum şi angajarea unor acţiuni practice în acest sens sunt, însă, mai recente, ele datând din perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial.

Unul dintre promotori a fost Rafael Lemkin, care în 1933 formula premisele acestui concept în cadrul Conferinţei pentru unificarea dreptului internaţional penal, cerând încriminarea acelor fapte care vizează distrugerea unei naţiuni sau a unui grup etnic. El îşi exprima viziunea sa asupra genocidului în termenii următori: "în general, genocidul nu înseamnă în mod necesar distrugerea imediată a unei naţiuni, înseamnă mai degrabă un plan coordonat al unor acţiuni diferite care tind să distrugă bazele vieţii grupurilor naţionale în scopul de a distruge aceste grupuri. Obiectivul unui asemenea plan ar fi dezintegrarea instituţiilor politice şi sociale, a culturii, limbii, sentimentelor naţionale, religiei şi existenţei economice a grupurilor naţionale, distrugerea securităţii personale, a libertăţii, sănătăţii, demnităţii şi chiar a vieţii indivizilor care aparţin acestor grupuri. Genocidul este îndreptat contra grupului naţional ca entitate, iar acţiunile care îl însoţesc sunt îndreptate împotriva persoanelor nu în calitatea lor individuală, ci ca membri ai grupului naţional” .

Primul document oficial în care se incriminează genocidul este Statutul Tribunalului militar de la Nürenberg, care încadrează în categoria crimelor contra umanităţii persecuţiile pe motive politice, rasiale sau religioase, fapte de natura genocidului, fără a se menţiona în mod expres că acestea ar constitui crima de genocid, cu condiţia ca asemenea fapte să fi fost săvârşite în legătură cu celelalte crime comise de către inculpaţii care au declanşat şi au purtat un război de agresiune.

Aşa cum rezultă din lucrările Tribunalului de la Nürenberg, acuzarea a susţinut că "inculpaţii au recurs la genocid deliberat şi sistematic, adică la exterminarea grupurilor sociale şi naţionale din cadrul populaţiei civile aflate pe teritoriile ocupate, cu scopul de a distruge anumite rase sau clase de populaţii şi de grupuri naţionale rasiale sau religioase", referindu-se în mod concret la actele de exterminare a poporului evreu şi a ţiganilor, dar şi la alte forme de represiune de natură genocidală ordonate de inculpaţi şi săvârşite în Alsacia şi Lorena, în Ţările de Jos, în Norvegia şi în alte zone ale Europei.

Tribunalul de la Nürenberg a condamnat în final pe inculpaţi numai pentru crime contra păcii şi crime de război. Crimele împotriva umanităţii de natura genocidului au fost, însă, avute în vedere, ele figurând în cadrul hotărârii date de tribunal, incluse fiind în conţinutul primelor două categorii de crime.

Concepţia Tribunalului de la Nurenberg lega astfel şi genocidul, alături de celelalte crime contra umanităţii, numai de starea de război, actele de genocid săvârşite in timp de pace neavând încă o bază juridică clară pentru a fi sancţionate. Şi cum nici Rezoluţia Adunării Generale a . O.N.U. din 1946, prin care se consacrau drept principii de drept internaţional penal cele rezultate din statutul şi lucrările Tribunalului de la Nurenberg nu se depărta de spiritul Tribunalului, elaborarea unui instrument juridic special se impunea, cu atât mai mult cu cât Carta O.N.U. îşi propunea promovarea şi apărarea drepturilor omului în toate situaţiile.

Un asemenea instrument a fost elaborat şi adoptat in cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, unde problema genocidului a fost examinată de Adunarea Generală încă în prima sa sesiune, adoptându-se o rezoluţie care sublinia că genocidul este o crimă de drept internaţional condamnata de lumea civilizată şi cerea Consiliului Economic şi Social să elaboreze un proiect de convenţie asupra crimei de genocid. O nouă rezoluţie adoptata în sesiunea următoare declara genocidul o crimă internaţională comportând răspunderi de ordin naţional si internaţional pentru state şi pentru indivizi.