Acordul de recunoaștere a vinovăției procedură

INTRODUCERE

În ceea ce privește acordul de recunoaștere al vinovăției, în prezenta lucrare vor fi analizați pașii procedurali ce trebuie parcurși de la momentul inițierii acordului și până la la momentul pronunțării unei hotărâri definitive, punându-se în vedere limitele competențelor organelor judiciare în cadrul acestui instrument de justiție negociată.

În aceeași notă, lucrarea va pune accent pe ipotezele în care poate fi admis acordul, dar și situațiilor în care instanțele judecătorești pot dispune respingerea acestuia.

CAPITOLUL I - Acordul de recunoaștere al vinovăției. Aspecte generale.

Secțiunea 1. Noțiune.

Acordul de recunoaștere al vinovăției constituie actul de sesizare al instanței încheiat între procuror și inculpat în cazul în care inculpatul înțelege să recunoască faptele de care este acuzat și încadrarea juridică a acestora și agreează în cadrul discuțiilor cu procuror o modalitate de individualizare a tratamentului sancționator.

Potrivit art. 479 NCPP, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.18/2016, acordul de recunoaștere al vinovăției are ca obiect recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative, ori, după caz, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.

Prin noțiunea de vinovăție, din conținutul instituției, legiuitorul nu limitează aplicarea numai la recunoașterea laturii subiective a infracțiunii, ci la toate aspectele ce țin de tipicitatea acesteia.

Secțiunea 2. Titularii.

Procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției cunoaște doi titulari:

a. Procurorul de caz;

b. Inculpatul (persoană fizică majoră sau minoră, sau persoană juridică).

Organul judiciar trebuie să aducă la cunoștința inculpatului posibilitatea încheierii în cursul urmăririi penale a unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției.

Acordul de recunoaștere al vinovăției poate fi inițiat fie de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, fie de inculpatul major sau minor, ori de inculpatul persoană juridică. Inculpații minori pot iniția procedura de recunoaștere a vinovăției numai cu încuviințarea reprezentantului lor legal, dar nu este necesară încuviințarea reprezentantului legal când inculpatul este major, chiar dacă infracțiunea de care este acuzat a fost comisă în minorat.

Avocatul inculpatului major sau inculpații minori care nu au acordul reprezentantului legal nu au dreptul de a iniția încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, depotriva NCPP nu stipulează drepturi pentru suspect, persoana vătămată, partea civilă sau partea responsabil civilmente, relativ la procedura de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă ulterior instanța va trebui să dispună citarea acestora ca efect al deciziei Curții Constituționale nr. 235/2015.

În cazul în care inițiativa aparține procurorului, inculpatul nu are obligația de a adera la aceasta, putând respinge declanșarea unei astfel de proceduri, respectiv dacă inițiativa aparține inculpatului, procurorul nu este obligat să accepte încheierea acordului, putând dispune prin ordonanță respingerea cererii inculpatului de a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, și nici să demareze procedura și să sesizeze procurorul ierarhic superior, în vederea obținerii avizului prealabil.

În cazul în care procurorul de caz respinge cererea inculpatului de a se iniția încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, în doctrină s-a apreciat că este inadmisibilă formularea unei plângeri împotriva acestei opțiuni a procurorului dispusă prin raportare la particularitățile cauzei sau la strategia sa de anchetă, procurorul ierarhic superior neavând competența funcțională de a aprecia cu privire la necesitatea sau oportunitatea declanșării negocierii cu privire la acțiunea penală.

Indiferent de titularul care are inițiativa încheierii acordului, procurorul de caz este singurul în măsură să decidă dacă se va încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, chiar și în ipoteza în care procurorul ierarhic superior și-a dat avizul prealabil pentru încheierea acordului. Inculpatul are doar dreptul de a iniția încheierea acordului nu și de a obține încheierea acestuia.

Procurorul ierarhic superior celui care efectuează sau supraveghează urmărirea penală nu poate iniția încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și nici nu poate încheia un astfel de acord, însă poate constitui un factor care poate crea impedimente la încheierea acordului, deopotrivă procurorul ierarhic superior nu poate da o dispoziție cu caracter obligatoriu procurorului de caz în sensul încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției.

În situația în care se încheie acord de recunoaștere a vinovăției, procurorul nu mai întocmește rechizitoriu cu privire la inculpatul care a încheiat acord