Încheierea Căsătoriei

ÎNCHEIEREA CĂSĂTORIEI

Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale și patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopție și raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familii, în scopul ocrotirii și întăririi familiei. Altfel spus Dreptul Familiei reprezintă ansamblul normelor juridice aplicabile relațiilor dintre persoanele unite prin filiație (de exemplu, un copil și mama sau tatăl său) sau prin căsătorie (sau parteneriat declarat).

Prin încheierea căsătoriei persoanele în cauză dobândesc o nouă stare civilă, aceea de soți, stare din care decurg o serie de consecințe stabilite de lege. Căsătoria răspunde anumitor scopuri și prezintă, din punct de vedere al necesitaților sociale și al menirii sale, caractere extrem de variate. Din acest motiv, este dificil să se dea o definiție a căsătoriei, care să satisfacă toate concepțiile, atât cele juridice, cât și cele religioase, sociale sau de altă natură, cu atât mai mult cu cât nu există o definiție legală în acest sens.

Termenul ,,căsătorie" are mai multe accepțiuni. În primul rând, ,,căsătorie" înseamnă actul juridic pe care îl încheie cei care vor să se căsătorească, exprimând acordul de voință al persoanelor respective. În înteles de act juridic, Codul familiei folosește termenul ,,căsătorie" în mai multe articole. Spre exemplu, art. 1 face referire la "căsătoria liber consimțită". În al doilea rând, ,,căsătoria" desemnează situația juridică, în principiu permanentă, a celor căsătoriți, adică statutul legal al soților. În acest sens, spre exemplu, în art. 28 din Codul familiei se prevede ca, în timpul căsătoriei, soții au obligația de a purta un anumit nume. Termenul ,,căsătorie" poate avea și înțelesul de institute juridică, adică ansamblul normelor juridice care reglementează căsătoria. Având în vedere cele ce preced, dintre numeroasele definiții existente în doctrina juridică romană privitoare la căsătorie, reținem aceea potrivit căreia: "căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată potrivit dispozițiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie și reglementată de normele imperative ale legii."

Prin art. 48 alin. (1) din Constituția României se consacră principiul conform căruia familia are la bază căsătoria liber consimțită între soți. Pentru consolidarea căsătoriei, normele juridice care privesc familia reglementează atât probleme legate de încheierea căsătoriei, desființarea ĩi desfacerea acesteia, cât ĩi raporturile personale ĩi patrimoniale dintre soți.

Cum mai devreme vorbeam despre principiul căsătoriei liber consimțite, acest principiu este reglementat în Constituția României, care în art. 48 alin. (1) teza I dispune că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți”, în alin. (1) al art. 258 noul C. civ., care prevede că „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți 2 (...)”, precum ĩi în alin. (2) al art. 259 noul C. civ., care dispune că „Bărbatul ĩi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie”.

Necesitatea respectării acestui principiu a făcut ca el să fie stipulat expres ĩi în actele internaționale referitoare la drepturile omului, amintind dintre acestea:

- art. 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care arată:

1. Cu începere de la vârsta nubilă, bărbatul ĩi femeia, fără nicio restricție în privința rasei, a cetățeniei sau a religiei, au dreptul să se căsătorească ĩi să întemeieze o familie. Ei au drepturi egale la încheierea căsătoriei, pe durata căsătoriei ĩi la desfacerea ei.

2. Căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber ĩi deplin al viitorilor soți.

3. Familia este elementul natural ĩi fundamental al societății ĩi are dreptul la ocrotire din partea societății ĩi statului”;

- art. 12 din Convenția pentru protecția drepturilor omului ĩi a libertăților fundamentale, care prevede: „Începând cu vârsta nubilă, bărbatul ĩi femeia au dreptul de a se căsători ĩi de a întemeia o familie, conform legilor naționale care reglementează exercitarea acestui drept”.

Acest principiu cu valoare constituțională înseamnă că voința concordantă a viitorilor soți este singurul factor subiectiv, relevant ĩi indispensabil la încheierea căsătoriei. Acordul sau opoziția părților sau a altor persoane nu are conotații juridice. Caracterul liber consimțit al căsătoriei înseamnă că nu există nici privilegii ĩi nici discriminări de natură socială, rasială, etnică, religioasă în exercițiul dreptului fundamental al oricărei persoane de a se căsători ĩi de a întemeia o familie.

Literatura de specialitate a arătat că prin respectarea condițiilor de formă se urmărește recunoașterea publică a căsătoriei și, totodată, asigurarea mijlocului de dovadă a căsătoriei. Condițiile de formă ale căsătoriei se împart în formalități premergătoare sau anterioare căsătoriei și formalități privind însăși încheierea căsătoriei.