Infracțiuni privind regimul drogurilor - Legea 143 pe 2000

1. Analiza infracțiunilor reglementate

În încercarea de a defini conceptul de drog, observăm că nu există o definire unanim acceptată. Însă în doctrină se vehiculează idea că pentru definirea conceptului de drog, trebuie să existe anumite criterii precum:

- Psiho-activitatea: reprezentată de capacitatea substanței de influențare a psihicului uman;

- Utilitatea medicală: reprezentată de acceptarea substanțelor din punct de vedere medical pentru a fi folosite în vederea vindecării organismului uman;

- Ilegalitatea: reprezentată de substanțele ale căror posesie și comercializare sunt ilegale;

- Definirea publică: reprezentată de substanțele denumite de societatea civilă ca drog.

Deși în limbaj uzual, drogul este definit ca o substanță de orice natură, susceptibilă de a crea dependență și de a duce la toxicomanie, limbajul medical-farmaceutic, definește mai precis drogul ca fiind „acea materie având origine vegetală, animală sau minerală, care servește la prepararea anumitor medicamente, prescrisă de medic și care este produsă cu scopul de a alina suferința, a trata sau preveni anumite boli.”

Deși am fi tentați să credem că reglementările referitoare la regimul drogurilor sunt relativ noi în cadrul normativ al țării noastre, conform literaturii de specialitate „preocuparea autorităților din România pentru combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, este semnificativă începând cu anul 1928, deoarece în acel an în România a fost adoptată pentru prima dată o lege pentru combaterea abuzului cu stupefiante.”

După 72 ani de la această primă reglementare în materie, Legea 143 din 26 iulie 2000 vine să statueze o serie de infracțiuni privind prevenirea și combaterea consumului ilicit de droguri; se observă încă de la început cel puțin trei aspecte:

- legiuitorul admite și ipoteza unui consum licit de droguri (de pildă prescrierea de morfină în bolile incurabile aflate în stadiu terminal);

- discutând atât despre prevenire cât și despre combaterea consumului de droguri, considerăm că norma socială ocrotită de legiuitor este reprezentată de relațiile sociale care ar avea de suferit în urma consumului ilicit de droguri;

- deși din titlu reiese că principala acțiune prohibită este consumul ilegal de droguri, iar legea prevede o serie întreagă de acțiuni interzise, fapta de consum propriu-zis de droguri pare să fie singura care scapă sancționării de către legiuitor.

În capitolul I, Dispoziții generale, Legea 143 din 26 iunie 2000 definește o serie de termeni și expresii, urmând ca în capitolul II legiuitorul să vină cu definirea infracțiunilor privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Astfel, în capitolul II, articolele 2) la 18) legiuitorul prezintă diverse modalități de săvârșire a faptelor ce fac obiectul legii speciale, circumstanțe agravante, cauze de nepedepsire și de reducere a pedepsei, iar mai apoi, în capitolul III, ni se prezintă unele dispoziții procedurale.