Combaterea Drogurilor pe Legea 143 din 2000

Introducere

Lupta contra morţii albe este astăzi, mai mult ca niciodată, o exigenţă fundamentală a societăţii noastre. Drogurile reprezintă sursa durerii, a mizeriei şi a izolării sociale pentru numeroase persoane şi în special pentru tineri. Dacă exercitarea unei acţiuni represive este indispensabilă, cu atât mai necesare sunt eforturile de a deveni pe deplin cinştienţi de dezastrul pe care îl produce acest teribil flagel. Astăzi, mai mult decât oricând, trbuie să înţelegem că “Reprimarea nu ajunge; ceea ce trebuie este un efort sporit pentru a combate cererea” .

Între activităţile omului, la nivel planetar producerea şi comercializarea ilicităde droguri ocupă conform statisticilor ONU, locul al II-lea cu o cifră anuală de peste 500 miliarde de dolari, din care, pentru traficanţi rezultă un profit net de 50 miliarde. Implicaţiile sunt dramatice şi se extind asupra existenţei a sute de milioane de oameni ameninţând la modul cel mai serios, stabilitatea economică, socială, politică a lumii contemporane.

Drogul a devenit în ultimele decenii principala formă de manifestare a crimei organizate şi în consecinţă, inamicul numărul 1 al statelor.

Lucrarea de faţă subliniază pericolul social deosebit precum şi consecinţele nefaste ale acestor practici incriminate de lege. Reamintind că este mai uşor să previi decât să combaţi, trebuie întâi să cunoaştem, pentru a putea preveni.

Capitolul 1

Scurt istoric privind drogurile, evoluţia traficului şi consumului precum şi a încercărilor de stopare a flagelului

Secţiunea I

Despre evoluţia drogurilor, a traficului şi consumului ilicit

Existenţa omului ca fiinţă raţională a coincis, oarecum nefiresc cu consumul de substanţe care-i afectează tocmai raţiunea. Încă de la început, s-au cunoscut proprietăţile, efectele drogurilor şi ale altor substanţe toxice extrase din diferite plante şi minerale. Cunoaşterea s-a dovedit o armă cu două tăişuri, care a permis evoluţia omenirii dar care în acelaşi timp face din ce în ce mai posibilă distrugerea ei.

Cunoaşterea este un bun al tuturor, iar informaţiile atât cele folositoare cât şi cele distructive s-au transmis în mod deliberat din generaţie în generaţie.

Conştientizarea că transmiterea datelor cunoscute este vitală a stat la baza credinţelor mitico-religioase, a începuturilor tehnicii şi a ştiinţei.

Utilizate iniţial în practicile mistice, aceste substanţe au asigurat supremaţia în cadrul unor comunităţi a celor care ştiau să le extragă şi să le utilizeze.

Cercetări arheologice şi studii întreprinse au demonstrat că produsele folosite de vraci, vrăjitori şi şamani erau obţinute din plante sau de la diverse animale, fiind utilizate în funcţie de scopul urmărit.

Astfel, din frunzele de laur se putea obţine o pudră ce se amesteca în vin sau se administra pe rană; în funcţie de dozaj, efectul era de somn profund, euforie sau delir.

Fierturi din rădăcini de mandgrova pot provoca apatie, somnolenţă, halucinaţii.

O plantă foarte folosită de-a lungul vremii a fost mătrăguna. Au existat perioade în istorie, în care folosirea ei pentru crime fusese ridicată la rangul de politică de stat, ca în cazul familiei Borgia. Extractul de mătrăgună, în doze mici diminuează circulaţia sanguină, iar în doze mari accelerează pulsul, provoacă delir, spasm sau moartea .