Izvoarele dreptului comerțului internațional

Introducere

În era globalizării, un rol important în dezvoltarea oricărei economii naţionale îi revine comerţului. Potrivit conceptului de dezvoltare durabilă a societăţii, comerţul are o importanţă majoră în dezvoltarea echilibrată şi durabilă a sistemelor economice şi sociale din orice ţară. Comerţul este un sector de activitate complex, în cadrul căruia un rol important îl joacă importul şi exportul.

Noțiunea de comerț provine din francezul commerce și latinescul commercium. Semnifică un schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor, precum și ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor.

Prin comerț se înțelege oferta unor mărfuri, în schimbul unor mijloace de plată, respectiv bani, sau alte mărfuri de schimb, prețul acestor mărfuri fiind stabilit după raportul pe piață dintre cerere și ofertă.

Comerțul se limitează la cumpărarea, transportul și vânzarea mărfurilor. Dacă societatea unde are loc comerțul este mai diferențiată și complexă apare necesitatea experților în acest schimb de produse.

Comerț în sensul strict al cuvântului, există numai acolo unde al treilea participant și anume comerciantul, este implicat participă activ și realizează un profit prin schimbul de mărfuri. Acest schimb a determinat necesitatea unor înțelegeri sau acorduri comerciale, prin care se stabilesc anumite reguli dintre parteneri, fiind acorduri regionale sau extinse.

În cadrul comerțului se mai poate aminti exportul și importul de mărfuri, precum și taxele vamale, acestea din urmă având o tendență de dispariție prin procesul de globalizare.

Comerţul a devenit elementul principal al economiei de piaţă. Totodată, comerţul este sectorul ce depinde într-o măsură mai mare de politicile economice şi sociale promovate de statul în cauză, de partenerii externi şi de relaţiile stabilite între ei. Orice modificare în domeniul internaţional, politic, legislativ, economic, social, cultural poate influenţa negativ sau pozitiv asupra derulării tranzacţiilor, a fluxurilor comerciale, financiare sau de cooperare.

Evoluţia economiilor naţionale ale statelor lumii a determinat creşterea interdependenţelor dintre acestea şi intensificarea participării la circuitul economic mondial.

Comerţul internaţional este un important factor al creşterii economice. Orice activitate de comerţ internaţional înseamnă un schimb de bunuri şi servicii economice între ţări, schimb menit să asigure eficienţa economică, creşterea potenţialului economic al ţării.

Comerțul a provenit din comunicarea umană în perioadele preistorice. Comercializarea a fost principala facilitate a oamenilor preistorici, care au făcut schimb de bunuri și servicii unul față de celălalt înainte de inovarea monedei moderne. Peter Watson datează istoria comerțului pe distanțe lungi de la circa 150.000 de ani î.Hr.

În regiunea mediteraneană, cel mai vechi contact între culturi a fost reprezentat de membrii speciei Homo sapiens, folosind în principal fluviul Dunărea, la un moment dat începând cu 35.000-30.000 de ani î.Hr.

Comerțul se crede că a avut loc în mare parte din istoria umană înregistrată. Există dovezi ale schimbului de obsidian și silex în timpul erei de piatră. Comerțul cu obsidian este considerat a avut loc în Guineea din 17.000 î.Hr.

Comerțul în epoca de piatră a fost investigat de Robert Carr Bosanquet în săpăturile din 1901. Comerțul se crede că a început mai întâi în Asia de Sud-Vest.

Dovezile arheologice de utilizare a obsidianului oferă date despre modul în care acest material a fost tot mai mult alegerea preferată, mai degrabă decât chert de la sfârșitul mesolitului până la neolit, necesitând schimburi, deoarece depozitele de obsidian sunt rare în regiunea mediteraneeană.

Disciplina de Dreptul Comerțului International este înscrisă în planul de învățământ în cadrul disciplinelor având caracter teoretico-aplicativ, ca urmare a faptului că una dintre cele mai pregnante tendințe din domeniul economic și paraeconomic o reprezintă internaționalizarea și globalizarea afacerilor.

Deși această tendință este o componentă a evoluției istorice a societății umane, începută cu expansiunea comerțului mondial, se poate argumenta că internaționalizarea reprezintă o reală componentă a mediului de afaceri contemporan, deoarece ultimele decenii s-au caracterizat prin extinderea afacerilor la nivel planetar și intensificarea celor existente, apariția unor modificări spectaculoase în ierarhizarea puterilor conomice (la nivel de întreprindere sau chiar la nivel macroeconomic, de state) realizate în funcție de abordarea relației national - international. Cunoașterea legislației, care se modifică periodic, trebuie să stea în centrul tuturor preocupărilor, pentru a satisface nevoile în continuă schimbare ale consumatorilor și ale societății.