Luarea și darea de mită

Corupția există din Antichitate ca unul dintre comportamentele cele mai grave și în același timp, cele mai răspândite ale funcționarilor publici. Însă, de-a lungul secolelor, tradițiile, condițiile istorice și geografice au modificat considerabil sensibilitatea opiniei publice în ceea ce privește perceperea și evaluarea acestor comportamente, precum și modul în care ele sunt tratate prin reglementările legale. În anumite perioade istorice, oferirea și primirea de foloase au fost chiar acceptate ca fiind ceva firesc, ținând de o anume curtoazie.

În Grecia antică, mita era atât de frecventă încât Platon propunea pedeapsa capitală pentru funcționarii care primeau daruri pentru a-și face datoria. Nu trebuie să primești daruri - spunea el, nici pentru lucruri bune, nici pentru lucruri rele!

Corupția poate fi privită atât ca fenomen social, expresie a unor manifestări de descompunere morală, de degradare spirituală, cât și ca fenomen juridic .

Privită dintr-un alt unghi, corupția poate fi definită ca abuzul de puterea de care se bucură o persoană în scopul obținerii de avantaje personale. În toate cazurile, orice act de corupție implică existența a doi subiecți, corupător - corupt și a unui interes reciproc ce ocazionează relația coruptivă.

Noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 286, din 26.06.2009, cuprinde incriminări privind faptele de corupție în Titlul V denumit „Infracțiuni de corupție și de serviciu”, Capitolul I „Infracțiuni de corupție”, unde sunt incriminate infracțiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influență și cumpărare de influență.

Incriminările din Noul Cod penal cuprind referiri la noțiunea de „funcționar public”, comparativ cu vechea legislație care se referea la „funcționar”. Conform art. 175, alin. 1 din Noul Cod penal, „funcționar public”, în sensul legii penale este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație:

- exercită atribuții sau responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;

- exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură;

- exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane jurdice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Luarea de mită este incriminată în art. 289, alin. 1 și constă în fapta funcționarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndepliniri. Ceea ce este de remarcat este faptul că noul text de incriminare nu mai prevede ca modalitate alternativă de săvârșire a infracțiunii nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite, infracțiunea de luare de mită având caracter exclusiv comisiv.

În alin. 2 se prevede că fapta prevăzută în alin. 1, săvârșită de una din persoanele prevăzute în art. 175, alin. 2, constituie infracțiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Persoanele la care face trimitere acest alineat sunt persoanele asimilate funcționarului public în sensul legii penale care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost investite de autoritățile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.