Noțiunea de acte premergătoare și efectele pe care le produc

Conceptul de acte premergătoare

În practica judiciara sunt situaţii în care, pentru a se putea începe urmărirea penală, organul de urmărire penală trebuie să desfăşoare o activitate premergătoare pentru preintâmpinarea infracţiunilor, pentru descoperirea lor la timp, păstrarea urmelor infracţiunii, stabilirea şi identificarea făptuitorilor. Activitatea de descoperire a faptelor penale poate consta în investigaţii, culegerea unor date, informaţii etc, ce se concretizează în aspecte specifice fiecărui organ de urmărire penală.

În dispoziţiile art. 224, C. pr. pen., sunt inserate posibilităţile organelor de urmărire penală de a efectua, în vederea începerii urmăririi penale, activităţi premergătoare. Organul de urmărire penală, în funcţie de datele care rezultă din sesizările făcute şi de condiţiile concrete ale fiecărui caz în parte, poate să desfăşoare sau nu activităţi premergătoare.

După sesizare, organul de cercetare penală poate fi informat în mod diferenţiat. Uneori organul de urmărire penală este de la început în posesia anumitor acte care nu lasă îndoială cu privire la existenţa faptei penale, alteori nu există grad de certitudine în afirmaţiile deţinute sau acestea au un caracter trunchiat. Atunci când cunoştinţele organului sunt incomplete, nesigure sau neverificate, nu se poate trece de îndată la începerea urmăririi penale. Actele premergătoare sunt actele care premerg începutului urmăririi penale. Conform art. 224, actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmăririi penale si pot fi efectuate pentru toate modurile de sesizare prevăzute de art. 221, alin. 1, C. pr. pen., şi nu numai pentru sesizarea din oficiu, având caracter facultativ.

Natura juridica

Actele premergătoare sunt definite de art. 224, alin. 1, C. pr. pen., ca fiind activităţile care sunt desfăşurate de organele de urmărire penală în vederea începerii urmăririi penale. Scopul lor constă în clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existenţa infracţiunii şi nu culegerea unor materiale probatorii care să dovedească vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane faţă de care există bănuiala că ar fi săvârşit o faptă penală. Strângerea probelor este o atribuţie a organelor de urmărire penală în cadrul procesului penal şl nu înafara acestuia. Efectuarea propriu-zisă a urmăririi penale cu verificarea temeiurilor pentru începerea acesteia nu sunt unul şi acelaşi lucru. Ambele sunt activităţi procesual-penale distincte şi privesc materii diferite. În momentul în care organul competent trece la efectuarea actelor premergătoare, acesta nu are voie ca, de la început, din sesizarea însăşi, să cunoască totul în legătură cu făptuitorul şi fapta sesizată, ci doar să rezulte un minim de informaţie din care s-ar putea contura o faptă penală.

Organul de urmărire penală nu trebuie să ştie cine, cum şi în ce condiţii a comis fapta, însă, în baza datelor existente, trebuie să ajungă la concluzia că se află în faţa unei infracţiuni. De exemplu, un organ de cercetare, aflând din zvon public sau dintr-o altă sesizare că gestionarul unui depozit sustrage sistematic mărfuri din cele pe care le gestionează, fără a i se indica vreun mijloc de probă, deci fiind sesizat de săvârşirea unei atari infracţiuni, dar neavând temeiuri suficiente pentru începerea urmăririi penale, va putea să efectueze mai întâi unele acte premergătoare, şi anume: verificarea actelor de gestiune, supravegherea operativă a depozitului prin observarea persoanelor şi a mărfurilor care intră şi ies din depozit, verificarea câştigurilor şi cheltuielilor gestionarului pentru a se constata dacă sunt disproporţionate faţă de cele reale şi licite obţinute, audierea unor persoane care cunosc modul de gestionare a depozitului.

Metodele de verificare a sesizării primite pot fl diverse, însă ele trebuie să ducă la descoperirea faptelor antisociale, a făptuitorilor lor, având ca scop final începerea sau neânceperea urmăririi penale.

Pot fi considerate drept acte premergătoare: verificarea existenţei documentelor secrete sau a unor evidenţe la o anumită organizaţie, cu scopul de a înlătura unele nereguli şi de a preveni încălcarea legislaţiei, putându-se totodată descoperi săvârşirea unor fapte penale care ar conduce la începerea urmăririi penale; discuţii cu diverse persoane în legătură cu unele aspecte ale activităţii lor şi din care s-ar putea deduce sau ar rezulta ca s-a comis un fapt penal, ce i-ar da posibilitatea organului de urmărire penală să înceapă sau nu urmărirea penală. Actele premergătoare efectuate în conformitate cu scopul menţionat - în vederea începerii urmăririi penale - realizează următoarele obiective :