Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Drepturile Omului

1. Noțiuni introductive

Sistemul regional european de protecţie a drepturilor omului funcţionează în cadrul a trei organizaţii internaţionale distincte: Consiliul Europei, Uniunea Europeana şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa. In aceasta lucrare voi vorbi doar despre Organizatia pentru Securitate și cooperare în Europa.

Deși este o organizație strict europeană, OSCE joacă un rol important în cea ce privește protecția drepturilor omului în Europa, activitatea acesteia fiind strâns legată de aceea a Consiliului Europei, motiv pentru care, se impune cu necesitate analizarea activității acesteia în acest cadru.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), fosta conferință asupra Securității și Cooperării în Europa (CSCE) era, la început un process de consultare politică la care participau țări din Europa, Asia Centrală și America de Nord. A devenit Organizație începând cu ianuarie 1995.

Lansat în 1972, procesul CSCE a dus la adoptarea, în 1975, a Actului Final de la Helsinki. Acest document enunță o serie largă de modele de comportament internațional și de angajamente asupra principiilor destituite să stea la baza relațiilor între statele participante, asupra măsurilor vizând creșterea încrederii între aceste state, în special în domeniul politico-militar, asupra respectării drepturilor și a libertățiilor fundamentale, și asupra cooperării în domeniul economic, cultural, ethnic și științific.

Actul final de la Helsinki este structurat pe patru mari capitole. Primul capitol ”Aspecte privind Securitatea în Europa”, conține două secțiuni: ”Principiile directoare privind relațiile dintre statele participante”, și secțiunea ”probleme privind fectele unora dintre principiile enunțate”. Capitolul al doilea privește ”Cooperarea în domeniul economiei, științei și tehnologiei și mediul înconjurător.”

Ce-l de-al treilea capitol se referă la ”Cooperarea în domeniul umanitar și alte domenii”. Iar ultimul capitol este axat pe ”Urmarea Conferinței” sau ”Procesul OSCE”, stabilind continurea procesului inițiat de către aceasta și căile concrete de urmat în această direcție.

Ca document fundamental al CSCE, Actul final are marele merit de a recunoaște ca principiu fundamental al dreptului internațional protecția drepturilor omului. Astfel, unul dintre principiile enunțate în primul capitol ( cel de-al șaptelea principiu) are ca titlu ”respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertăților de gândire, conștiință, religie sau credință”. În această parte se menționează obligația statelor de a respecta drepturile și libertățiile fundamentale, fără nici o deosebire de rasă, sex, limbă, religie,. Totodată, acestea se vor angaja în sensul încurajării exercișiului efectiv al drepturilor civile, politice, economice, sociale, culturale, și alte drepturi care derivă din demnitatea inerentă persoanei umane și sunt ”esențiale pentru dezvoltarea ei liberă și deplină”

O atenție deosebită este acordată drpeturilor persoanelor aparținând minorităților național, statele obligându-se la asigurarea respectului acestora, la asigurarea egalității în fața legii precum și a condițiilor oprime pentru a se bucura de drepturile și libertățiile lor

Numai prin recunoașterea semnificației universale a drepturilor omului și libertățiile fundamentale, se arată în document, este posibilă asigurarea păcii, a justiției, a bunăstării care să conducă la relații prietenești și la colaborarea între popoare.

2. Instituționalizarea OSCE

La 21 noiembrie, Reuniunea CSCE la vîrf a șefilor de stat și de guvern ai celor 34 de țări participante adoptă Carta de la Paris pentru o nouă Europă. Această cartă instituia consiliul miniștrilor afacerilor externe ai CSCE, ca forum principal pentru consultări politice regulate. Totodată, stabilea un Comitet al oficialilor superiori, care să analizeze chestiunile curente, să pregătească lucrările consiliului și să îndeplinească deciziile adoptate de acestea: precum și trei instituții permanente ale CSCE: un secretariat la Praga în conflictul din Bosnia-Herțegovina.

În urma alegerii lui Vajislav Kostunica drept președinte, (mai târziu inclus în secretariatul general de la Viena), un Centru de prevenire a conflictelor, la Viena, și un Birou pentru alegeri libere, la Varșovia (ulterior redenumit Birou al instituților democratice și al drepturilor omului.

La data de 19 iunie 1991, la Berlin, s-a desfășurat prima reuniune a Consiliului miniștrilor de externe. Consiliul a adoptat un mechanism pentru consultări și cooperare în privința situațiilor de urgență din zona de responsabilitate a CSCE. Acest mechanism a fost declanșat în cazul situației din fosta Iugoslavie și al celei din Nagorno-Karabah.