Parlamentul European

INTRODUCERE

Parlamentul European reprezintă organul legislativ al edificiului european. Apartiția acestei instituții vitale Uniunii Europene s-a înrădăcinat în concepția colectivă o dată cu dorința edificării unei uniuni care să înglobeze popoarele care s-au înrădăcinat pe bătrânul continent.

Celebrul scriitor Victor Hugo a enunțat, la congresul de pace de la Paris din 1849, faptul că: “va veni ziua aceea când vom trăi ca cele două grupări imense Statele Unite ale Americii și Statele Unite ale Europei să-și dea mâna peste oceanul care îi împarte și prin aceasta își vor schimba stăpânul multe produse și va înflori comerțul și industria”. Scriitorul a anticipat faptul că statele se vor reuni sub o singură cupolă politică, economică și legislativă.

Parlamentul European a fost înființat în anul 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, iar din anul 1962 se numește Parlamentul European. Primele alegeri directe au avut loc în 1979.

Făcând apel la memoria timpului observăm că prin Tratatul privind Uniunea Europeană semnat la Maastricht în 7 februarie 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 a constituit un punct de cotitură în viața Parlamentului European. Prin acest tratat Parlamentul European a primit posibilitatea de a acționa în instanță celelalte instituții comunitare, în masura în care acestea ar încălca unele prerogative.

Tot prin Tratatul de la Maastricht, Parlamentul european a dobândit prerogative de control, mult mai insemnate față de executivul comunitar (Comisie), decât moțiunea de cenzură de pe vremuri. Mai precis, numirea Comisiei după Maastricht depinde de aprobarea Parlamentului, iar durata mandatului comisarilor a crescut de la 4 la 5 ani pentru ca acesta să corespundă cu mandatul parlamentarilor.

Tratatul de la Amsterdam privind completarea Tratatulu privind UE din 17 iulie 1997 (1 mai 1999), menit să creeze capacitatea de aderare pentru primirea statelor est-europene, deși nu a reușit o reformă instituțională, motiv pentru care la scurt timp după intrarea acestuia în viguare, statele membre au fost nevoite să adopte un nou tratat de revizuire la Nisa, totuși în cazul Parlamentului a adus schimbări importante.

În primul rând, a fost reformulată procedura codeciziei în sensul simplificării acesteia, deoarece pe de o parte procedura poate fi încheiată după prima citire a proiectului de către Parlamentul European, pe de altă parte, la cea de a doua citire, procedura a fost limitată în timp, și nu în ultimul rând, Consiliul a pierdut posibiliatea de a forța adoptarea propriei poziții contrar voinței parlamentarilor.

În al doilea rând, mare parte din domeniile în care se aplică procedura cooperării au trecut în domeniul codeciziei.

În al treilea rând, Parlamentul European a dobândit competențe suplimentare în procedura de numire a comisiei. Astfel, numirea președintelui Comisiei trebuie aprobată de Parlamentul European, viitorii membrii sunt audiați în mod individual de Parlament, iar consiliul comisarilor trebuie aprobat de asemenea de către acesta.

Tratatul de la Nisa a fost elaborat în decembrie 2000 la Nisa de șefii de stat și de Guvern a statelr membre CE, a fost semnat în 26 februarie 2001 și a intrat în vigoare din 1 februarie 2003.

Prin acest tratat s-a încercat demolarea ”deficitului democratic”existent de decenii la nivelul Parlamentului European. Astfel, s-a încercat reîmpărțirea locurilor de parlamentari în așa fel încât să se realizeze o reprezentare proporțională, respectiv să se extindă competențele legislative ale Parlamentului.

O altă noutate este că, prin adăugarea alin. (2) la art. 191 din Tratatul CE, prin procedura codeciziei s-a preconizat elaborarea unui statut al partidelor europene sau mai precis al fracțiunilor constituite la nivelul Parlamentului European, care nu țin cont de naționalitate (cetățenie), ci de culoare politică, care să permită o mai mare transparență privind funcționarea acestora. Alte modificări sunt cele referitoare la extinderea procedurii codeciziei la alte domenii cum ar fi: domeniul măsurilor luate împotriva discriminării sau domeniul cooperarii judiciare în materie civilă.

Ultima modificare relevantă este adusă în domeniu de tratatul de aderare încheiat cu România și Bulgaria, care prevede că numărul parlamentarilor se majorează de la data aderării și până la începutul legislaturii din 2009, Bulgaria având 18 , iar România 35 de locuri de parlamentari.