Parlamentul European

CAPITOLUL 1

CONSIDERATII INTRODUCTIVE

SECTIUNEA 1

CONCEPTUL DE UNIFICARE EUROPEANA, OBIECTIVELE SI MIJLOACELE DE REALIZARE ALE ACESTEIA

Conceptul de unificare europeană are la bază ideea Europei unite, determinate de necesitatea unei strânse cooperări, care a luat ființă și s-a dezvoltat în timp, de-a lungul secolelor, printr-un șir de evenimente prielnice sau mai puțin prielnice, demonstrând că popoarele Europei - dacă s-ar uni - ar putea avea un destin comun mai bun, decât fiecare separat. Noțiunea de Uniunea Europeană se utilizează începând cu Tratatul de la Maastricht (Tratatul privind Uniunea Europeană). Conform tratatului, Uniunea Europeană îngloba ansamblul comunităților europene și formelor de cooperare interguvernamentală. În esență, se consacra o arhitectură incipientă a Uniunii Europene, bazată pe trei piloni: comunitățile europene; politica externă și de securitate comună; justiție și afaceri interne.

Uniunea Europeană urmărește organizarea relațiilor dintre statele membre și între popoarele acestora într-un mod coerent, bazându-se pe solidaritate, cu scopul de a crea o uniune tot mai profundă între popoarele Europei, obiectivele acesteia fiind prevazute de către Tratatul de la Maastricht:

a) promovarea păcii, valorilor comune și bunăstarea popoarelor statelor membre;

b) asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne pentru cetățenii Uniunii Europene, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor, în corelare cu măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe, dreptul de azil, imigrarea, prevenirea și combaterea criminalității;

c) promovarea progresului economic și social pentru dezvoltarea durabilă a Uniunii Europene prin crearea pieței, uniunii economice și monetare unice, combaterea excluziunii sociale și a discriminări de orice natură, solidarizarea între generații, protejarea drepturilor copilului, respectarea bogăției diversității culturale și lingvistice europene, conservarea și dezvoltarea patrimoniului cultural european;

d) promovarea valorilor și intereselor comune privind protecția cetățenilor statelor membre în lume prin instituirea cetățeniei Uniunii Europene;

e) afirmarea propriei identități a Uniunii Europene pe plan internațional, contribuind la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite;

f) dezvoltarea acquis-ului european. Uniunea Europeană își realizează obiectivele comune prin mijloace corespunzătoare în conformitate cu atribuțiile conferite de tratatele constitutive

Ca o modalitate de a realiza o obiectivele Uniunii Europene, derivate din prevederile Tratatului de Maastricht acestea erau reprezentate de cei trei piloni pe care se fonda uniunea: pilonul comunitar al comunităților europene, pilonul interguvernamental de politică externă și securitate comună și pilonul interguvernamental privind cooperarea în domeniul justiție și afacerilor interne. În ceea ce privește materializarea mijloacelor de realizare a Uniunii Europene, se impun două precizări. În primul rând, nucleul și motorul comun al celor trei piloni comunitari era reprezentat de Consiliul European, instituția care reunește șefii de state și de guverne din țările membre ale Uniunii Europene, al cărui rol dublu rezidă în stabilirea priorităților și direcțiilor politice generale și rezolvarea problemelor complexe din cadrul Uniunii Europene care nu pot fi soluționate astfel la alte niveluri ale cooperării interguvernamentale. În al doilea rând, realizarea obiectivelor Uniunii Europene se face în baza principiului subsidiarității, fundamental pentru funcționarea uniunii, consacrat prin art. 5, alin. (3) din Tratatul de la Maastricht. În baza principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea Europeană intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre. Scopul principiului subsidiarității constă în stabilirea celei mai potrivite modalități de intervenție în domeniul competențelor partajate între Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia. În totalitatea cazurilor, Uniunea Europeană intervine în situația în care poate să acționeze mai eficient decât statele membre. Prin modificările Tratatului de la Lisabona, de eliminare a pilonilor, mijloacele de realizare cu privire la obiectivele europene sunt atribuite Uniunii Europene, atunci când dobândește personalitate juridică și în limitele atribuțiilor sale.

SECTIUNEA 2

INSTITUTIILE EUROPENE

Sistemul instituțional al Uniunii Europene este unul original, unic prin structura, compozitia si functionarea institutiilor avand in componenta sa elemente de inspiratie statala.

Deși instituțiile europene se aseamana cu instituțiile autentice statale, starea reală diferă în ceea ce privește modul de stabilire și natura puterii. Instituțiile Uniunii Europene reprezintă atât organele învestite de statele membre în temeiul tratatelor constitutive să exercite puterea politică la nivel european, dar și în relația cu statele membre, cât și normele de drept european aplicabile organizării și funcționării acestora. În legătură cu această definiție, se impun două precizări. În primul rând, instituțiile europene nu rezultă prin consacrare constituțională, ci emană din dispozițiile tratatelor constitutive și de modificare si in al doilea rând, instituțiile europene dețin un rol specific, stabilit în temeiul tratatelor constitutive și de modificare, în ordinea juridică distinctă a Uniunii Europene, diferită de ordinea juridică națională sau ordinea juridică internațională. În funcție de criteriul structurii sistemului politico-juridic căruia îi aparțin, instituție Uniunii Europene sunt proprii unui sistem politic inedit, cu o structură juridică și politică hibridă, îmbinând elemente specifice ale unei structuri federale, dar conținând, în același timp, elemente confederale, statale sau tipice pentru o organizație internațională de cooperare. Instituțiile Uniunii Europene sunt unice și își exercită competențele în exclusivitate la nivel european. Cadrul instituțional al Uniunii Europene este format din 7 instituții:

- Consiliul European

- Consiliul Uniunii Europene

- Comisia Europeană

- Parlamentul European

- Curtea de Justiție a Uniunii Europene

- Curtea Europeană de Conturi

- Banca Centrală Europeană

Numărul și natura competențelor instituțiilor Uniunii Europene n-au rămas statice. Dinamismul acestora se datorează revizuirii tratatelor și consolidării organice a echilibrului instituțional în procesul de integrare europeană.