Particularități ale Cercetării la Fața Locului în Cazul Infracțiunilor de Distrugere

1.LOCUL FAPTEI ÎN CAZUL INFRACŢIUNILOR DE DISTRUGERE

Distrugerea este fapta persoanei care, prin forţa fizică ori utilizând alte mijloace, produce o vătămare unui bun aparţinând alteia, prin activitatea sa făptuitorul lovind atât în existenţa bunului, cât şi în starea de fapt a acestuia. Dacă în cazul unor infracţiuni de sustragere - furt, furt calificat, tâlhărie etc. - legea penală ocroteşte poziţia - situaţia de fapt - a bunurilor din sfera fiecărui patrimoniu, la distrugere este protejată însăşi starea materială a acestora, adică, substanţa şi potenţialul lor de utilizare.

Şi în cazul acestor infracţiuni, accepţiunea de „loc al faptei" este în strânsă corelare cu modalităţile normative şi faptice de săvârşire, respectiv:

- distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate .

Această modalitate tip de comitere a distrugerii prezintă şi anumite forme agravate, atunci când:

- bunul distrus, degradat, adus în stare de neîntrebuinţare are o valoare socială deosebită: creaţii artistice - tablouri, sculpturi, lucrări literare ş.a.-, valori istorice - documente, hărţi vechi, piese arheologice etc. -, valori ştiinţifice - lucrări cu caracter ştiinţific, cârti ştiinţifice epuizate, colecţii etc. - valori arhivistice - memorii, date statistice, acte, fotografii, însemne heraldice ş.a. - şi alte valori sociale'

- obiectul material al distrugerii a fost o conductă petrolieră, o conductă de gaze, cablu de înaltă tensiune, echipament şi instalaţii de telecomunicaţii ori pentru difuzarea programelor de radio si televiziune, un sistem de alimentare cu apă sau o conductă magistrală de alimentare cu apă;

- distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului s-a săvârşit prin incendiere ori prin alt asemenea mijloc şi dacă a rezultat pericol public'.

- distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare etc. a bunurilor din categoria formelor agravate,dacă fapta a avut consecinţe deosebit de grave ori un dezastru.

Dacă sintagma „consecinţe deosebit de grave" presupune o pagubă materială considerabilă sau o perturbare deosebit de gravă pricinuită activităţii unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile ce intră în accepţiunea termenului „public" ori altei persoane fizice sau juridice, „dezastrul" - ca element circumstanţial al distrugerii calificate - constă în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun de persoane, de mărfuri, a unor instalaţii ori lucrări, având ca urmare moartea sau vătămarea gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii mai multor persoane .

- distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă, a unui bun, chiar dacă aparţine făptuitorului - săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacă rezultă pericol public -, atunci când fapta a avut consecinţe deosebit de grave, ori un dezastru; tot astfel când distrugerea, degradarea unei conducte petroliere, de gaze, a unui cablu de înaltă tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de

telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune, a sistemelor de alimentare cu apă şi a conductelor magistrale de alimentare cu apă - toate săvârşite din culpă - dacă au avut drept consecinţă aducerea lor în stare de neîntrebuinţare.

De asemenea, constituie distrugere din culpă distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun care a avut consecinţe deosebit de grave, dacă rezultatul s-a datorat părăsirii postului – ori săvârşirii oricărei alte fapte - de către personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun sau de către personalul care asigură direct securitatea unor astfel de transporturi.