Primul Ministru și Investitura Guvernului

Ȋn sistemul autoritǎţilor administraţiei publice se cuprind o varietate de autoritǎţi, instituţii care prezintǎ particularitǎţi de organizare, de denumire, de naturǎ juridicǎ, dar care au ȋn comun activitatea de organizare a executǎrii si de executare ȋn concret a legii, activitate ce exprimǎ specificul administraţiei publice ȋn statul de drept.

Guvernul nu trebuie privit doar din perspectiva autoritǎţii care alǎturi de şeful statului exercitǎ puterea executivǎ ȋn stat. Guvernul, prin natura activitǎţii pe care o desfǎşoarǎ, este parte a sistemului autoritǎţilor administraţiei publice. Legea de revizuire a Constituţiei ȋntǎreşte ideea legiuitorului constituant din 1991 de a stabili pentru Guvern un rol primordial ȋn sfera executivului şi, pe cale de consecinţǎ, ȋn viaţa politicǎ a ţǎrii( ȋn cazul Romȃniei, „patronul” executivului este Guvernul, şi nu preşedintele, cum este in Franţa, de exemplu)

Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului Romȃniei şi a ministerelor, precizeazǎ natura juridicǎ a Guvernului şi ȋl defineşte ca fiind „ autoritatea publicǎ a puterii executive, care funcţioneazǎ ȋn baza votului de ȋncredere acordat de Parlament şi care asigurǎ realizarea politicii interne si externe a ţǎrii şi exercitǎ conducerea generalǎ a administraţiei publice”(art.1, alin.1).

Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol,”Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibratǎ şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial ȋn condiţile promovǎrii intereselor naţionale.”

Articolul 102, alin.3 din Constituţie prevede structura Guvernului, din formularea normei constituţionale rezultȃnd cǎ s-a urmǎrit reglementarea unui Guvern fǎrǎ scarǎ ierarhicǎ interioarǎ. Este stabilitǎ, astfel, existenţa unor raporturi juridice egale ȋntre toţi membrii sǎi, inclusiv ȋn raport cu cei „stabiliţi prin lege organicǎ”

Potrivit art.102, alin.3 din Constituţia Romȃniei, Guvernul este alcǎtuit din:

- prim-ministru;

- miniştri;

- alţi membri stabiliţi prin lege organicǎ.

Ȋn categoria „alţi membri”, ȋn cadrul guvernelor care au funcţionat pȃnǎ ȋn prezent, au fost incluşi:

- miniştri de stat pentru coorodnarea activitǎţii unor ministere;

- miniştri-delegaţi, avȃnd ȋnsǎrcinǎri speciale şi care au fǎcut parte din lista Guvernului care a primit votul de ȋncredere din partea Parlamentului.

Ȋn doctrinǎ s-au exprimat şi reticenţe faţǎ de acest punct de vedere majoritar, apreciindu-se cǎ rǎspunsul la ȋntrebarea dacǎ legiuitorul constituant a dorit sau nu sǎ consacre un guvern fǎrǎ scarǎ interioarǎ este dificil de oferit datoritǎ ambiguitǎţii formulǎrii art. 107, alin. 1 din Constituţie şi a posibilitǎţilor limitate de a interpreta acest articol ȋn corelaţie cu alte prevederi constituţionale incidente. Se argumenteazǎ acest punct de vedere- cǎ prim-ministrul beneficiazǎ de un statut constituţional diferit faţǎ de eilalţi membri ai Guvernului- ȋn sensul cǎ, din momentul acordǎrii votului de investiturǎ pentru Guvern, se nasc raporturi ierarhic superioare, deoarece, potrivit dispoziţiei constituţionale sus-menţionate, „primul-ministru conduce Guvernul”. Ȋn consecinţǎ se poate vorbi de o ierarhie ȋntre prim-ministru si ceilalţ membri ai Guvernului.

Atȃt din prevederile Constituţiei, cȃt şi din cele ale Legii nr.90/2001 rezultǎ ca primul-ministru are o poziţie juridicǎ deosebitǎ, determinatǎ de modul de desemnare, de ȋnlocuire şi de atribuţile pe care acesta le are. Statutul special al primului-ministru ȋl vom ȋnfǎţişa, pe larg, ȋn paginile ce urmeazǎ.