Proprietate intelectuală

1. Scurt istoric 3

2. Noțiuni generale cu privire la subiectul dreptului de autor 4

3. Clasificarea subiecților dreptului de autor 5

4. Protecția subiecților dreptului de autor 9

5. Concluzii 10

Bibliografie 11

1. Scurt istoric

În România se vorbeste prima data oficial despre dreptul de autor in anul 1862 când la data de 13 aprilie 1862 intra în vigoare legea presei în România, copiată parțial după legea franceză cu privire la proprietatea literară din 19 iulie 1793, și adaptată la realitățile societății românești din acele timpuri.

La momentul respectiv exista o minoritate ultra insignifiantă de cetățeni ai statutului numit Principatele Unite ale Țării Românești și Moldovei care știau să citească și să scrie. Putem să ne imaginăm că aproape în proporție de 80%, exceptând preoții și învățătorii, populația nu știa să scrie și să citească. Impactul acestei legi asupra populației din principate trebuie să fi fost unul important pentru elita socială politico-economică și intelectuală, adică nu cred că avem mai mult de 10% din populație care să fie alfabetizată - oamenii care știau să citească și să scrie, dar este o minoritate absolut insignifiantă, mai ales în cadrul juridic pentru a se afirma în condiții corecte intelectualii.

Bineînțeles că reacția a fost una pozitivă. Orice lege care statuează, care clarifică drepturile legale de care beneficiază deținătorii unor opere sau cei care dețin drepturi de proprietate intelectuală e normal să fie pozitivă și trebuie apreciată ca atare.

O alta lege cu privire la proprietatea creațiunilor intelectuale este LEGEA nr. 126 din 28 iunie 1923 asupra proprietății literare și artistice, în care la art. 2 „Autorii de tot felul de scrieri literare sau științifice, compozitorii de muzica, pictorii, desenatorii, sculptorii, arhitecții, gravorii, în fine toți creatorii de opere intelectuale, sub orice forma și alcătuire s-ar manifesta ele, se vor bucura în tot timpul vieții, ca de o proprietate a lor, de dreptul exclusiv de a publica, reprezenta sau executa, a autoriza traducerile, adaptarile și reproducerile în orice mod, a exploata singuri sau a vinde operele lor, în total sau în parte, a le darui sau a le transmite altora prin testament.”

Alte anii importanții pentru respectarea dreptului de autor sunt: 1927 - România a aderat la Convenția de la Berna pentru protejarea operelor literare și artistice; 1942 - Decret- Lege nr. 8/1942 privitor la perceperea dreptului de autor pentru executarea în public a operelor muzicale; 1951 - Decretul nr. 19/1951 pentru dreptul de autor asupra operelor proprii a fi tiparite; -1955 - Decretul nr. 591/1955 pentru reglementarea contractelor privitoare la executarea lucrarilor de arta plastica, precum si achizitionarea de lucrari de arta plastica si de obiecte de muzeu; 1956 - Decretul 321 din 18/06/1956 privind dreptul de autor; 1996 - Legea nr. 8 din14.03.1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe;

2. Noțiuni generale cu privire la subiectul dreptului de autor

În doctrina juridică dreptul de autor este examinat sub două aspecte: aspectul obiectiv al dreptului de autor ce presupune o totalitate de norme juridice și aspectul subiectiv al dreptului, ce presupune prezența unor drepturi concrete ce aparțin unor persoane concrete.

Dreptul de autor în sens obiectiv este un ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile ce apar în legătură cu crearea și exploatarea operelor de artă, literatură, știință. Dreptul de autor în sens subiectiv este un ansamblu de drepturi concrete ce apar odată cu crearea operei.

Proprietatea intelectuală este intangibilă chiar dacă manifestarea sa exterioară este una vizibilă sau exprimată material. Astfel, o pictură este un obiect tangibil, dar obiect al proprietății intelectuale îl reprezintă creativitatea autorului adica subiectul dreptului de autor. Proprietatea intelectuală este rezultatul unei activități umane chiar dacă în timpul creației intervine și un aparat, precum computerul în cazul persoanei care realizează un program pentru calculator.

Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (World Intellectual Property Organization sau WIPO, este una din agențiile specializate ale Organizației Națiunilor Unite) a stabilit ca din anul 2001 să se celebreze „Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale” în ziua de 26 aprilie. A fost aleasă acestă zi în legătură cu un alt eveniment din acest aspect social: în anul 1970, la această dată, intra în vigoare Convenția internațională asupra Proprietății Intelectuale . Se mai sărbătorește anual pe 23 aprilie „Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor” este organizată de UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură,) în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. Prima astfel de manifestare s-a desfășurat în 1995 . Prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată "Ziua Bibliotecarului din România