Răspunderea Funcționarului Public

În activitatea desfasurata functionarii trebuie sa respecte legile si celelalte acte normative si individuale cu caracter legal aplicabile raporturilor sociale în care participa. De asemenea, trebuie sa îndeplineasca obligatiile legale care le revin, precum si sa nu încalce regimul incompatibilitatilor si interdictiilor care le sunt impuse.

Încalcarea tuturor acestora antreneaza raspunderea juridica pentru abaterile comise. Aceasta raspundere este extrem de diversificata având în vedere natura juridica variata a reglementarilor aplicabile în administratia publica (administrative, civile, penale, financiare, etc.), dar ea poate fi redusa la doua forme principale si anume: raspunderea sanctionatorie si raspunderea reparatorie.

Raspunderea disciplinara intervine în cazul încalcarii de catre functionar cu vinovatie a îndatoririlor de serviciu si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege, ceea ce constituie abateri disciplinare antrenând sanctionarea disciplinara (art.70/1). Se apreciaza ca pe scara faptelor de pericol social abaterile disciplinare reprezinta treapta cea mai de jos, comparativ cu contraventiile si infractiunile, deoarece pericolul lor social se limiteaza si afecteaza numai colectivitatea serviciului în care activeaza cel vinovat, aflat în raporturi de serviciu sau de functiune grav tulburate în derularea lor normala, ceea ce afecteaza bunul mers al activitatii oficiale.

A. Notiunea, categoriile si conditiile abaterii disciplinare

Statutul enumera (art.70/2) urmatoarele abateri disciplinare: întârzierea sistematica în efectuarea lucrarilor; neglijenta repetata în rezolvarea lucrarilor;absente nemotivate de la serviciu; nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri în afara cadrului legal; nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter; manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte; desfasurarea în timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic; refuzul de a îndeplini atributiile de serviciu; încalcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii privind functionarii publici, stabilite prin lege; stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii în vederea solutionarii cererilor acestora.

Desigur, prin reglementari si statute proprii se pot prevedea si alte abateri

B. Sanctiunile disciplinare aplicabile sunt urmatoarele (art.70/3):

mustrarea scrisa; diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% pe o perioada pâna la 3 luni; suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau de promovare în functie pe o perioada de 1-3 ani; trecerea într-o functie inferioara pe o perioada de pâna la 1 an cu diminuarea corespunzatoare a salariului; destituirea din functie.

Si sanctiunile disciplinare sunt forme ale raspunderii juridice represive, adica mijloace de constrângere aplicabile autorilor abaterilor respective. Ele au un caracter represiv si intimidant fata de cel în cauza, dar si preventiv urmarind evitarea producerii în viitor a unor abateri de acelasi gen. Scopul lor consta în apararea ordinii de drept si de serviciu în cadrul organului executiv si educarea personalului în spiritul respectarii si asigurarii acestora.