Drepturi, obligații și răspunderea funcționarilor publici

INTRODUCERE

În primul rând am considerat necesar a prezenta în Capitolul I introductiv unele aspecte generale cu privire la funcția publică și funcționarii publici. În acest sens am avut în vedere noțiunea de funcție publică și de funcționar public, trăsăturile funcției publice, categorii de funcții publice și de funcționari publici. Astfel, Ordonanța de Urgență nr. 57/2019, privind Codul Administrativ detaliază Statutul funcționarilor publici, precizează prevederile aplicabile personalului contractual din administrația publică și evidența personalului plătit din fonduri publice.

Statutul funcționarilor publici dispune că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică, centrală, administrația publică locală, autoritățile administrative autonome, Administrația prezidențială, Parlamentul Romniei și autoritățile judecătorești.

Capitolul II al lucrării aduce în analiză obligațiile funcționarilor publici. Dispozițiile care reglementează îndatoririle funcționarilor publici le regăsim în ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, privind Codul Administrativ. Obligațiile funcționarilor publici, la fel ca drepturile acestora, sunt de două categorii: unele cu caracter general pe care le au și salariații angajați cu contract individual demuncă, iar altele cu caracter specific pentru funcționarii publici din autoritățile și instituțiile administrației publice.

Răspunderea juridică a funcționarilor publici și formele acesteia sunt analizate în Capitolul III din proiect. Potrivit art. 490 din Ordonanța de urgență 57/2019 privind Codul Administrativ, încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. Observăm că legea identifică în articole trei forme de răspundere aplicabile funcționarilor: răspunderea administrativă, răspunderea civilă și răspunderea penală.

O analiză detaliată a formelor răspunderii juridice în materie regăsim în cadrul Capitolului IV care vizează partea practică a cercetării prin prezentarea unor studii de caz care include jurisprudența în materia răspunderii funcționarilor publici, iar în finalul proiectului, în Capitolul V am formulat principalele concluzii cu privire la tema analizată.

Capitolul I

Funcția publică și funcționarii publici

1.1 Noțiunea și trăsăturile funcției publice

În prezent, definiția funcției publice o regăsim în Ordonanța urgență 57/2019 privind Codul Administrativ prin Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 49/2010 privind unele măsuri în domeniul muncii și asigurărilor sociale .

Astfel, legea prevede că funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, inclusiv autorități administrative, administrația publică locală, autoritățile administrative autonome, Administrația prezidențială, Parlamentul Romîniei și autoritățile judecătorești. În literatura juridică funcția publică și funcționarul public sunt analizate atât într-un sens larg, care include toate categoriile de personal care își desfășoară activitatea în cadrul unei autorități sau instituții publice, cât și într-un sens restrâns, care vizează exclusiv categorii de personal din sfera puterii executive.

Tot astfel, s-a subliniat că funcția publică mai poate fi definită ca fiind un complex deatribuții specifice, prestabilite legal, cu care sunt dotate serviciile publice, atribuții exercitate în mod continuu de către persoane fizice legal învestite, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome.

Noțiunea de funcție a statului are și o accepțiune largă, în sensul că ea cuprinde totalitatea funcțiilor statului. Pentru realizarea acestor funcții esențiale pentru dezvoltare a unui stat, sunt înființate servicii publice corespunzătoare, care se concretizează sub formă de atribuții, puteri și competențe specifice sarcinilor de realizat.

Din punct de vedere doctrinar, tradițional, conceptul de funcție publică constituie o instituție fundamentală a dreptului administrativ, ea fiind strâns legată de noțiunea de activitate, autoritate, organ, serviciu public. Prin prisma legislației în vigoare, așa cum am arătat, funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților, stabilite în

temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală, autoritățile administrative autonome, Administrația prezidențială, Parlamentul Romîniei și autoritățile judecătorești.

Potrivit cadrului legal în materie, principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici și a personalului contractual din administrația publică se referă la supremația Constituției și a legii, prioritatea interesului public, asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice, profesionalism, imparțialitate și independență; deschidere și transparență; integritate morală; libertatea gândirii și a exprimării, cinstea și corectitudinea, responsabilitatea și răspunderea . Principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt în deplină concordanță cu misiunile fundamentale ale administrației publice, de a servi cu devotament interesului cetățeanului, liber de orice constrângere politică, prejudecăți, corupție, abuz de putere. Recrutarea și selecția funcționarilor publici trebuie să se facă exclusiv pe criteriul competenței, astfel încât funcția publică să fie una profesionistă, caracterizată de eficiență și eficacitate.