Răspunderea vânzătorului pentru viciile lucrului vândut

Contractul de vanzare-cumparare este conventia prin care o persoana,numita vanzator,transmite altei persoane,numita comparator,dreptul sau de proprietate sau alte drepturi (reale sau de creanta) ,in schimbul unei sume de bani numita pret.

Pot forma obiect al contractului de vanzare-cumparare si drepturile reale (dreptul de superficie),drepturile de creanta,drepturile din domeniul proprietatii intelectuale sau drepturile asupra unei universalitati care cuprind nu numai drepturi ci si datorii (vanzarea unei mosteniri).

Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale care au caracter strict personal(dreptul de uz,abitatie,de clientele) sau drepturile prevazute de lege sau contracte intuitu personae (dreptul la intretinere,de pensie,etc.)

Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare sunt:

a)sinalagmatic-bilateral:da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante –vanzatorul are obligatia sa predea lucrul vandut sis a garanteze pe comparator,iar cumparatorul are obligatia sa plateasca pretul.Se aplica insa regulile specifice:exceptia neexecutarii contractului,rezolutiunea pentru neexecutarea obligatiei de catre una din parti,riscul contractului.

b)cu titlu oneros:ambele parti urmaresc anumite interese patrimoniale,adica primirea unui echivalent in schimbul prestatiei – vanzatorul urmeaza sa primeasca pretul,iar cumparatorul sa primeasca bunul cumparat.

c)comutativ: existenta si intinderea obligatiilor reciproce sunt cunoscute de parti de la incheierea contractului si nu depind de un eveniment viitor si incert.

d)consensual: vinderea este perfecta indata ce partile s-au invoit (art.1298 C.civ.) putand fi incheiat prin simplul acord de vointa al partilor (solo consensu) ,fara indeplinirea vreunei formalitati si fara remiterea lucrului vandut si a pretului in momentul incheierii contractului.

Prin exceptie de la principiul consensualismului in cazurile special prevazute de lege,vanzarea devine un contract solemn:

-vanzarea terenurilor ,indiferent ca sunt situate intravilan sau extravilan;

-vanzarea unui autovehicul .

e) translativ de proprietate – prin efectul realizarii acordului de vointa si independent de predarea lucrului vandut si de plata pretului,se produce incheiera contractului si transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator.

Conditiile pentru existenta principiului transmiterii imediate a dreptului de proprietate sunt urmatoarele:

- vanzatorul sa fie proprietarul lucrului vandut iar contractul perfect valabil incheiat;

- sa fie vorba de lucruri determinate individual – certe ;

- lucrul ce se vinde trebuie sa existe in momentul incheierii acestuia;bunul viitor poate fi vandut dar transferal dreptului de proprietate si al riscului va avea loc din momentul crearii sale – bun individual determinat sau dupa aparitia sau crearea lor,urmata de individualizare – bunuri de gen viitoare;

- partile sa nu fi amanat transferul proprietatii printr-o clauza speciala pentru un moment ulterior incheierii contractului:

- momentul ulterior al transferului dreptului de proprietate poate fi

determinat printr-un termen suspensiv sau printr-o conditie

suspensiva ,vanzatorul ramanand proprietar pana la realizarea

conditiei care va produce efecte retroactive ,in cazul pieirii fortuite a

lucrului,riscul va fi suportat de proprietarul sub conditie

rezolutorie,adica de vanzator,

- in cazul cumpararii dintr-o unitate comerciala cu autoservire,

contractul se incheie in momentul in care a ales si a preluat marfa ,dar

acesta devine proprietar numai in momentul in care plateste pretul,

pana in acel moment fiind un simplu detentor al marfii,iar vanzatorul

suporta riscurile in calitate de proprietar.

Vanzarea-cumpararea fiind un contract sinalagmatic da nastere la doua obligatii reciproce- obligatia cumparatorului care are ca obiect pretul, in lipsa acestora sau neindeplinirea conditiilor legale,contractul nu poate fi considerat valabil incheiat.

Bunul (lucrul) vandut este de regula un bun corporal,dar pot forma obiectul acestei obligatii si bunurile incorporale ,cum ar fi drepturile reale, drepturile de creanta ,drepturile intelectuale .Prin urmare ,poate fi vandut in afara dreptului de proprietate si dezmembramintele acestuia:dreptul de uzufruct, dreptul de uz,dreptul de abitatie,dreptul de superficie si dreptul de servitude.Acesta din urma drept nu poate fi vandut decat o data cu fondul dominant.

Pentru a putea forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare,bunul