Reforma sistemului judiciar român

În 2007, când a aderat la Uniunea Europeană, România continua să se confrunte cu dificultăţi majore în ceea ce priveşte funcţionarea sistemului său judiciar şi combaterea corupţiei. Atât Comisia, cât şi celelalte state membre au considerat că aceste provocări pot fi depășite, iar autorităţile române s-au angajat să remedieze deficienţele în aceste domenii, astfel încât România să îşi poată asuma pe deplin drepturile şi obligaţiile care rezultă din calitatea de membru al Uniunii. România şi celelalte state membre au recunoscut faptul că era nevoie de o reformă profundă a sistemului judiciar care să asigure răspunderea şi eficienţa sistemului judiciar şi a celorlalte organisme de aplicare a legii pentru ca românii să îşi poată exercita drepturile pe care le au în calitate de cetăţeni ai UE şi să beneficieze de sprijinul financiar pe care îl presupune calitatea de membru al Uniunii Europene.

În acest context, Comisia şi celelalte state membre au considerat că, după aderare, este necesar să colaboreze îndeaproape cu România pentru a asigura punerea în aplicare a reformelor necesare pentru consolidarea sistemului judiciar şi combaterea corupţiei. Pentru a monitoriza progresele înregistrate şi pentru a extinde sprijinul acordat în vederea depăşirii acestor dificultăţi, Comisia a creat un Mecanism de cooperare şi verificare. În cadrul acestuia, Comisia şi-a asumat obligaţia de a sprijini România în vederea remedierii acestor deficienţe, precum şi de a verifica periodic progresele înregistrate în ceea ce priveşte îndeplinirea celor patru obiective de referinţă stabilite și anume: asigurarea unei transparenţe şi eficienţe sporite a actului de justiţie, în special prin consolidarea capacităţii şi a răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii; înfiinţarea unei agenţii de integritate cu responsabilităţi legate de verificarea averii, a incompatibilităţilor şi a potenţialelor conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu pe baza cărora să se poată aplica sancţiuni cu caracter disuasiv, continuarea realizării unor anchete profesionale şi imparţiale pentru sesizarea cazurilor de corupţie la nivel înalt, adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire şi de luptă împotriva corupţiei, în special în cadrul administraţiei locale.

Prima măsură în acest sens a fost luată prin înființarea Agenției Naționale de Integritate în baza Legii 144/2007, iar ulterior prin ordonanțe de urgență, hotărâri ale Senatului s-a reglementat funcționarea instituției.

La nivelul anului 2008, luna iulie ca realizări ale mecanismului de cooperare și verificare se poate observa prin intermediul unui raport ale Comisiei Europene că reforma propusă și aflată în desfășurare are o stabilitate relativă în ciuda dezbaterilor politice și a presiunilor existente. În ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar, Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de gardian al independenţei sistemului judiciar, i-au fost alocate resursele umane şi financiare care să îi permită să îşi asume responsabilităţile esenţiale în cadrul reformei sistemului judiciar, inclusiv să ofere consiliere şi să ia măsuri în ceea ce priveşte problemele importante legate de resursele umane.

Referitor la combaterea corupţiei la nivel înalt, au fost luate o serie de măsuri. Ministerul Public şi Direcţia Naţională Anticorupţie din România au realizat un istoric pozitiv al urmăririi penale a cazurilor şi au iniţiat proceduri de demarare a anchetelor într-o serie de cazuri la nivel înalt în care sunt implicaţi foşti miniştri şi membri ai Parlamentului. În ciuda progreselor satisfăcătoare în ceea ce priveşte etapa de anchetare, România poate prezenta puţine rezultate tangibile referitor la combaterea corupţiei la nivel înalt. Deşi Direcţia Naţională Anticorupţie continua să înregistreze frecvent rezultate pozitive în ceea ce priveşte urmărirea penală a cazurilor de corupţie la nivel înalt, sentinţele judecătoreşti erau în continuare indulgente şi inconsecvente. Iar în ceea ce privește corupția la nivel local, au fost introduse măsuri de îmbunătăţire a calităţii serviciilor publice, reducându-se astfel ocaziile propice corupţiei. În iunie 2008 a fost adoptată o strategie naţională anticorupţie de combatere a corupţiei în administraţia publică locală.

Se mai poate observa calitatea jurisprudenţei crescândă. Numărul recursurilor era în creştere şi au fost făcute eforturi pentru îmbunătăţirea accesului la jurisprudenţă şi a consecvenţei acesteia. Aceste progrese fiind puse însă în umbră de inconsecvenţe prezente în jurisprudenţa instanţelor superioare, inclusiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în unele cazuri de corupţie la nivel înalt. Aplicarea uniformă şi consecventă a legii a fost împiedicată şi de recurgerea frecventă la ordonanţe de urgenţă. Această practică creează suprapuneri şi contradicţii şi cauzează vicii procedurale în ceea ce priveşte punerea în aplicare. Pe de altă parte, jurisprudenţa inconsecventă a instanţelor superioare duce la insecuritate juridică.