Sistemul sancțiunilor de drept penal prevăzute în noua legislație penală

Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăția cerută, nejustificată, imputabilă persoanei care a săvârșit-o, așa cum prevede art. 15 alin. (1) Cod penal. Alin. (2) din art. menționat anterior precizează faptul că ,,infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale”. De aici putem foarte ușor deduce faptul că din momentul în care s-a stabilit că o anumită persoană a săvârșit o infracțiune și acesta poate fi tras la răspundere penală, intervin sancțiunile de drept penal.

Sancțiunile de drept penal sunt acele consecințe impuse de legea penală în cazul în care se constată încălcarea de norme imperative, modalitățile de constrângere ca urmare a săvârșirii de infracțiuni, precum și instrumentele prin care se restabilește ordinea de drept.

- Caracteristicile și principiile sancțiunilor de drept penal -

- sunt legale, întrucât sunt prevăzute de legea penală și se aplică numai de către organe judiciare și numai în cadrul procesului penal (legalitatea sancțiunilor penale este și un principiu de bază consacrat de art. 2 Cod penal: ,,legea penală prevede pedepsele aplicabile și măsurile educative ce se pot lua față de persoanele care au săvârșit infracțiuni, precum și măsurile de siguranță ce se pot lua față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală”, care garantează, prin cunoașterea dinainte a sancțiunilor penale, chiar legalitatea acestora. )

- umanitatea sancțiunilor penale este un prinicpiu conform căruia legea trebuie să stabilească doar sancțiuni care nu aduc atingere integrității fizice sau morale sau care ar fi degradante;

- revocabilitatea este principiul conform căruia, în măsura în care se stabilește că au fost aplicate în mod eronat sancțiunile penale, acestea pot fi retrase;

- se individualizează în funcție de situația concretă, de gradul de pericol social concret al infracțiunii și al infractorului, acesta reprezentând un alt principiu de bază;

- au caracter personal și nu se răsfrâng asupra moștenitorilor. Acest caracter și principiu rezidă din însuși scopul sancțiunilor de drept penal și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de cel în cauză.

- formează, alături de infracțiune și răspundere penală, cea de-a treia instituție de bază a dreptului penal;

- acționează după ce s-a săvârșit infracțiunea, constatată ca atare de instanțele judecătorești competente;

- sunt represive, deoarece impun privări de libertate și alte restricții (în special pedepsele);

- au caracter preventiv (preponderent măsurile de siguranță sau cele educative, dar și pedepsele întrucât au o funcție de exemplaritate);

- întrucât vizează ordinea de drept generală, au caracter necesar, inevitabil.

- Cadrul sancțiunilor penale -

Constituția României stabilește, ca principiu de bază, faptul că ,,exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav” și de asemenea că ,,restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.”

Cadrul special al sancțiunilor de drept penal este format din totalul de sancțiuni pe care Codul penal le consacră și anume pedepsele, măsurile de siguranță și măsurile educative. Însă, în acest sistem, putem include și sancțiunile extrapenale, reglementate în mod subsidiar de materia penală și anume cele determinate de soluționarea acțiunii penale în cadrul procesului penal, dar și sancțiunile de ordin administrativ, care își găsesc aplicabilitatea în cazul în care fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni sau în caz de înlocuire a răspunderii penale.

Pedepsele sunt principalele sancțiuni de drept penal, specifice acestui domeniu și cele mai grave din prisma consecințelor, întrucât determină interdicții, privarea libertății individuale, aduc atingere patrimoniului și au drept scop prevenția și apărarea ordinii de drept.

Măsurile educative se aplică exclusiv minorilor care săvârșesc infracțiuni și au un rol preponderent educativ, iar în secundar și coercitiv.

Măsurile de siguranță, cele mai ușoare din taate sancțiunile penale, se iau față de cei care au săvârșit fapte penale și sunt necesare pentru înlăturarea pericolului făptuitorului și pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte antisociale de către acesta.

Capitolul II

Pedepsele

În cadrul sancțiunilor de drept penal, rolul cel mai important este reprezentat de pedepse întrucât restabilește ordinea de drept ca urmare a comiterii unei infracțiuni. Scopul acestora îl extragem din art. 3 al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, care prevede: ,, scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.” și ,,se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.” În aceeași cursivitate, articolele următoare din legea citată anterior, fac apel la executarea pedepselor în condiții care să asigure respectarea demnității umane, care să nu conducă la tortură fizică și psihică, precum și la interzicerea discriminării.

- Caracterele pedepselor -

- sunt legale și publice, prevăzute ca atare de legea penală atât ca durată, cuantum, natură, limite minime și maxime (deci au și un caracter determinat - absolut în cazul detențiunii pe viață și relativ determinat în cazul celorlalte). Înlocuirea pedepselor este posibilă doar în condițiile expres prevăzute de codul penal; se aplică numai în cursul procesului penal, din oficiu de către organele de putere publică;