Societățile Comerciale

I.1. Noţiuni introductive

Apariţia societăţii comerciale a fost determinată de cauze economice şi sociale, în primul rând de dezvoltarea societatăţii umane şi de necesitatea asigurării resurselor necesare de existenţa a unei populaţii în continuă creştere.

În aceste condiţii activitatea izolata a indivizilor nu mai era suficientă pentru satisfacerea nevoilor de existenţă şi progres social, şi în scopul realizarii unei activitaţi economice de amploare, s-a născut ideea cooperarii între mai mulţi întreprinzători.

Conceptul de societate comercială a apărut aşadar în domeniul dreptului ca o necesitate socială ce implică asocierea a două sau mai multe persoane, cu punerea în comun a unor resurse, în vederea desfăşurarii unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilor rezultate din activitate.

Pentru a-şi îndeplini rolul său economic, societatea comercială a fost concepută ca un organism autonom, căruia legea i-a conferit personalitate juridică.

Societăţile comerciale au fost si sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor.

I.2. Reglementarea juridică a societăţilor comerciale în România

Regimul juridic al societaţilor comerciale a fost reglementat în Codul Comercial, Cartea I, în Titlul VIII (art. 77-269), intitulat „Despre societaţi şi despre asociaţiuni comerciale”. Prin acest act normativ se reglementau: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea anonimă (pe acţiuni), societatea în comandită pe acţiuni şi asociaţia în participaţie.

Întrucât reglementarea societăţilor comerciale cuprinsă în Codul Comercial era, în mare măsură, depăşită, ea a fost înlocuită cu o nouă reglementare, care face obiectul Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Reglementarea cu prinsă în Legea nr.31/1990 constitue, în prezent, reglementarea generală privind societăţile comerciale.

I.3. Noţiunea societăţii comerciale

Având în vedere că nici Legea nr. 31/1990 şi nici Codul Comercial nu cuprind o definiţie a societăţii comerciale trebuie să apelăm la dispoziţiile Codului Civil, care reglementează contractual de societate, adică societatea civilă. Soluţia se întemeiază pe art.1531 Cod civil, care prevede: “ Dispoziţiile titlului present ( cu privire la contractual de societate) se aplică la societăţile comerciale întrucât nu sunt contrare legilor şi uzurilor comerciale”.

Dispoziţiile Codului civil, întregite cu unele elemente cuprinse în Legea nr.31/1990, permit definirea societăţii comerciale.

Unii autori consider că nu este nevoie să apelăm la Codul civil, deoarece, pe de o parte, Codul commercial ar cuprinde elementele suficiente şi, pe de altă parte, dispoziţiile Codului civil nu ar fi corespunzătoare ( în present, dispoziţiile Codului commercial avute în vedere sunt abrogate).

Art.1491 C. civ. dispune: “ Societatea este un contract prin care două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împarţi foloasele ce ar putea deriva”. Sensul acestei dispoziţii apare şi mai clar dacă avem în vedere şi dispoziţiile art. 1492 C. civ., care prevad ca:” orice societate trebuie să aiba ca obiect un ce licit şi să fie contractată spre folosul comun al părţilor. Fiecare membru al societaţii trebuie să pună ceva în comun sau bani, sau alte lucruri, sau industria sa”.

Din dispoziţiile citate rezultă că societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi) se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura o anumită activitate, în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.

Trebuie avut în vedere că o societate comercială se constitue în temeiul unui contract de societate, care este actul ei constitutiv. Prin contractul pe care îl încheie, asociaţii realizează o tripla înţelegere: să pună în comun anumite bunuri, să realizeze împreună o activitate economică şi să împartă între ei profitul rezultat.

Pe baza elementelor menţionate, putem defini societatea comercială ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridica, în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii profitului rezultat.

I.4. Constituirea societăţilor comerciale

La baza constituirii oricărei societaţi comerciale se află voinţa asociaţilor, manifestată în condiţiile legii. Asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, să desfăşoare o activitate comercială şi să împartă profitul. Deci, fundamentul societăţii comerciale îl reprezintă actul său constitutiv sau, în anumite cazuri, actele constitutive.

Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică prin îndeplinirea unor formalităţi cerute de lege. Aceste formalităţi se întemeiază pe actul constitutiv sau, după caz, pe actele constitutive.

După îndeplinirea formalităţilor privind dobândirea personalităţii juridice, actul constitutiv creează şi raporturi juridice între asociaţi şi societate, ca subiect de drept distinct.

Voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să se materializeze în condiţiile legii.

Potrivit art. 5 din Legea nr.31/1990, societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se constitue prin contract de societate, iar societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constitue prin contract de societate şi statut.

Cand se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite, de asemenea, act constitutiv.

În concepţia Legii nr. 31/1990, denumirea de act constitutiv are caracter generic; acesta desemnează atât contractul de societate şi/ sau statutul, cât şi înscrisul unic.

II. Contractul de societate

II.1.Consideraţii generale

Contractul este fundamentul pe baza căruia se constitue orice societate comercială, indiferent de forma ei juridică.

Contractul de societate este supus dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, Codului comercial şi, în subsidiar, dispoziţiilor Codului civil.

Pentru a fi valabil încheiat, contractul de societate trebuie să îndeplinească cerinţele legii.

În primul rând, contractul de societate trebuie să cuprindă elementele specifice, care îl particularizează faţă de celelalte contracte (aporturile asociaţilor, affectio societatis şi împărţirea profitului).

În al doilea rând, contractul de societate, ca orice contract, trebuie să îndeplinească condiţiile de fond şi cele de formă prevăzute pentru valabilitatea oricărei convenţii.

II.2. Natura juridică a contractului de societate

În doctrină există opinii diferite privind natura juridică a contractului de societate, care stă la baza constituirii societaţii comerciale.

Într-o opinie, contractul de societate are caracter comercial, el este un act de comerţ obiectiv, care îşi păstrează această natură şi în cazul in care, în fapt, noua entitate colectiva ar rămâne inactivă.

În altă opinie, contractul de societate are caracter civil. Opinia se întemeiază pe faptul că art. 3 C.Com. nu enumeră contractul de societate în categoria faptelor de comerţ, iar personalitatea juridică, pe care o dobândeşte societatea în baza contractului de societate, este o instituţie care aparţine dreptului civil.

În ceea ce ne priveşte, ne raliem opiniei care susţine caracterul comercial al contractului de societate. Întrucât societatea comercială se constituie în vederea efectuării de acte de comerţ, contractul de societate care stă la baza constituirii societăţii comerciale este un act de comerţ. El face parte din categoria faptelor de comerţ obiective conexe.

Prin simpul fapt al constituirii sale, în condiţiile legii, societatea dobândeşte calitatea de comerciant. Caracterul comercial al societăţii imprimă acelaşi caracter contractului de societate, ca act constitutiv al societăţii.