Subiecții infracțiunii

1.Noțiuni introductive:

În doctrină, știința dreptului penal a fost definita ca acea ramură a științelor juridice care cuprinde totalitatea cunoștințelor privitoare la instituțiile juridice penale exprimate în concepțiile, teoriile, ideile, principiile menite să explice și să fundamenteze necesitatea, scopul și sarcinile dreptului penal, să stabilească metodele de investigație a fenomenelor juridice penale, să elaboreze mijloacele juridice de prevenire și combatere a fenomenului infracțional cu ajutorul dreptului penal .

Dreptul penal , ca fenomen social a apărut, s-a format și s-a dezvoltat în direct și strânsă legătură cu apariția, formarea și devoltarea societății umane. Așa se explică susținerea că dreptul penal este atât de vechi ca și omenirea și că istoria dreptului penal se confundă cu istoria societății omenești. Desigur , noi trebuie să înțelegem ca ceea ce este vechi ca și omenirea nu este dreptul penal ci conținutul social și uman al acestuia.

Dreptul penal general este acea parte a dreptului penal care are ca obiect sudierea și cunoașterea principiilor fundamentale ale dreptului penal, a instituțiilor generale ale dreptului penal(infracțiunea, respective crimele și delictele în noul cod penal, raspunderea penală și sancțiunile de drept penal).

Studierea și cunoașterea părții generale a dreptului penal sunt indispensabile pentru orice jurist și în special pentru orice penalist, deoarece examinarea și înțelegerea existenței sau inexistenței oricărei infracțiuni din partea speciala a Codului penal sau a oricărei alte infracțiuni din alte legi penale nu sunt posibile fără cunoașterea și înțelegerea noțiunilor generale privind infracțiunea, trăsăturile ei, termeni, structura, conținutul juridic și constitutive al acesteia, a formelor și felurilor infracțiunilor, a cauzelor are înlătură caracterul penal al faptei, a cauzelor justificative, a celor care înlătură răspunderea penală, a sancțiunilor de drept penal, a măsurilor asiguratorii, de ocrotire și de siguranță, a cauzelor care înlătură executarea pedepselor și consecințele condamnării, a înțelesului termenilor și expresiilor cu care operează legea penală.

Așa de pildă este de neconceput ca un penalist să examineze și să se pronunțe într-o cauză penală, dacă există sau nu infractiunea de omor, ori cea de evaziune fiscal, numai pe baza testului din Codul penal sau din legea speciala, care incriminează cele doua infracțiuni, dacă nu a studiat și nu și-a însușit temeinic noțiunile, termenii și elementele care alcăuiesc conținutul juridic și constitutiv al oricărei infracțiuni.

Între partea generală a dreptului penal și partea special a dreptului penal există un indispensabil raport de condiționare care trebuie înțeles în sensul că sunt imposibile și de neconceput înțelegerea și operarea cu dreptul penal special fără ca în prealabil să se însușească, să se înțeleagă și să se asimileze temeinic dreptul penal general. Într-o exprimare sintetică, se poate susține ca Dreptul penal general este cheia fără de care nu se poate opera în dreptul penal special.

2. Termenii infracțiunii

Prin termenii infracțiunii înțelegem anumiți factori, anumite entități fără de care nu s-ar putea concepe în abstract, notiunea de infracțiune și fără de care nu ar fi posibilă, în concret, existența infracțiuni. Astfel, nu se poate concepe o infracțiune fără o valoare social care sa fie vătămată ori periclitată prin savarșirea faptei care constituie infracțiune, nu este posibilă o infracțiune fără o persoană care să o săvârșească (infractor) și aproape intotdeaunafără o altă persoană (fizică sau juridică) care să fie vătămată sau amenințată în interesele sale. De asemenea nu ne putem imagina savârșirea unei infracțiuni fără un loc unde s-a comis și fără un timp în care aceasta a fost săvârșită.

Termenii infracțiuni sunt: Obiectul infracțiuni, Subiecții infracțiuni, Locul infracțiunii și timpul infractiuni.

3.Subiecții infracțiunii

Subiecții de drept penal se impart în titulari și destinatari. Titulari sunt: societatea, în raport cu valoarea social general ocrotită (ordinea public) și persoanele fizice sau juridice al căror interes este special ocrotit ( interes ce exprimă valoarea social în concret ocrotită și care constituie obiectul juridic al infracțiuni). Destinatarii sunt toți membrii societății cărora legea penalăli se adresează.

Subiecții infracțiuni sunt destinatarul care nu a respectat norma incriminatoare și titularii interesului ocrotit, față de care s-a comis infracțiunea.