Obiectul cercetării criminologice

Expresia ,, fenomen criminal “ este foarte des utilizata, dar sensul ei difera in raport de continutul mai restrans sau mai larg ce i se atribuie.

Pentru a stabili ce anume intra in continutul fenomenului criminal (si pe cale de consecinta in continutul obiectului cercetarii criminologice) trebuie sa pornim de la aspectul individual al fenomenului (notiunea de crima ) unde nu trebuie ignorat nici factorul uman care este inerent (criminalului) si trebuie sa avem in vedere si aspectul colectiv sau de masa a fenomenului (criminalitate).

1. Crima

Notiunea de crima are mai multe intelesuri: sens criminologic, sens comun si sens penal.

a) In sens comun prin crima se desemneaza o infractiune intentionata impotriva vietii persoanei, fie ca e vorba de omor, de omor calificat, de omor deosebit de grav sau pruncucidere.

b) In sens penal crima desemneaza o infractiune grava pentru care legiuitorul stabileste pedepse diferite si proceduri speciale, in raport cu celelalte infractiuni. Acest sens este dat de impartirea tripartite a infractiuni in: crime, delicte, contraventii. Crimele corespund celor mai grave infractiuni, delictele, infractiunilor de gravitate medie, iar contraventiile infractiunilor de minima gravitate. In categoria crimelor intra, pe langa infractiunile contra vietii ori care au avut ca urmare moartea victimei si alte fapte penale grave, cum ar fi spre exemplificare: infractiunile contra sigurantei statului, unele fapte de coruptie, talhariile, violurile, actele de terorism, etc.

c) In sens criminologic notiunea de crima are o acceptiune larga referinduse la infracitune in general.

Crima este acel fenomen care aducand atingere sentimentelor altruiste fundamentale tulbura conditiile de viata ale ansamblului social si contravene moralitati medii dintre o epoca si dintre o societate determinate. Pentru ca o fapta sa fie considerate infractiune trebuie sa indeplineasca in mod cumulative trei conditii esentiale:

1. Sa fie prevazuta de legea penala- aceasta conditie se refera la necesitatea existentei unei dispoziti legale de incriminare, in vigoare la data comiterii faptei.

2. Sa fie comisa cu vinovatie- in cazurile in care se constata lipsa de vinovatie fapta nu reprezinta infractiune. Cercetarea criminologica este insa interesata si de acele fapte in care se constata lipsa vinovatiei si aceasta cel putin din doua motive: pe de-o parte in marea majoritate a cazurilor lipsa vinovatiei este un element in plus care se adauga unor imprejurari tipice cu un ridicat potenitial criminogen, iar pe de alta parte toate faptele comise cu lipsa vinovatiei intra pana la un punct in statisticile penale, apartinand criminalitati aparente, rezulta ca aceasta imprejurare se datoreaza lipsei vinovatiei trebuie constata pe cale judiciara, fie de oraganele de urmarire penala, fie de instantele de judecata si nu de putine ori se intampla ce aceasta constatare sa apara la sfarsitul unui intreg ciclu procesual.

3. Sa prezinte pericol social-se refera la necesitatea ca fapta sa prezinte un anumit grad de peicol social pentru a fi socotita infractiune. In cazul faptelor ce nu prezinta acest grad de pericol social pentru criminologie subzista acelasi interes de ale avea in vedere.

Notiunea de crima in sensul de fapta penala sau cu justificata aparenta penala reprezinta un prim element al fenomenului criminal. Crima este inainte de toate un fapt uman si de aceea orice crima presupune existenta unui criminal.¹

2. Criminalul

Termenul de criminal este folosit in acelasi timp si de cele mai mute ori in aceleasi inteles cu termenii de infractor si delincvent fara a face vreo distinctie intre acestia. In sens general infractorul sau delincventul este persoana care a comis o infractiune. In sens penal se aduaga si conditia existentei unei hotarari definitive de condamnare. Exista persoane care sunt suficient de abile pentru ca actiunile lor sa nu cada niciodata sub incidenta legii desi traiesc intr-o stare permanenta de frauda a legii penale. O categorie aparte care trebuie avuta in vedere aici o reprezinta bolnavii pshic si ne referim la cei acre sufera de maladii grave ce au ca efect lipsa totala a discernamantului. Aceste personae datorita starii mentale nu vor putea fi trase la raspundere penala si nu pot deveni infractori in sensul penal al termenului, indiferent cat de grava ar fi fapta pe care au comis-o.

Intra in categoria criminologica de ,, criminal “ persoana care comite o ,, crima” in sensul de fapta penala sau cu justificata aparenta penala. Criminalul, intra in aceasta acceptiune extrem de larga, intra in mod implicit alaturi de crima in continutul fenomenului criminal si prin urmare in sfera de preocupari a cercetarii criminologice, face parte din obiectul acesteia.²