Analiza Comportamentului Managerilor

Prezentul chestionar a fost realizat pentru a analiza comportamentul managerilor. Fiind aplicat la toate departamentele unei organizatii. La conducerea fiecarui departament aflandu-se un manager.In cadrul acestei organizatii chestionarul a fost aplicat urmatorilor manageri: managerul general, menegerului de resurse umane, managerului de cecetare dezvoltare, managerului de productie, managerului de aprovizionare-desfaceri, managerului de la departamentul financiar- contabil si nu in ultimul rand sefilor de sctii. Astfel esantionul pe baza caruia s-a realizat chestionarul cuprinde cinsprezece persoane, acestia si-au exprimat parerea de manager in diferite situati sau in diferite circumstante.

Toate raspunsurile vor fi analizate atat din punct de vedere teoretic cat si din perspectiva managerilor. Voi analiza intrebarile si fiecare raspuns in parte, voi incerca sa conturez o imagine de ansamblu a comportamentului managerilor si impactul acestui comportament asupra organizatiei.

La prima intrebare s-a dovedit ca un procentaj de 99% din raspunsuri au fost afirmative. Acest lucru denota fapul ca orice manager este sigur de abilitatile, cunostintele si performantele de care poate da dovada in situatiile critice. Restul de 1% il putem analiza din doua aspecte: primul, fie managerul este o persoana modesta, care lasa la atitudinea altora aprecierea sa; fie al doilea aspect referitor la acel 1% este faptul ca postul de manager a fost ocupat de o persoana care nu detine capacitatea de coordonare (a angajatilor) si de luare a deciziei corecte.

Datorita majoritatii raspunsurilor afirmative de la prima intrebare trebuie sa avem in vedere si ce stil de management aplica fiecare manager in organizatia pe care o conduce si nu numai. Dintre stilurile de management putem aminti: stilul repulsiv, stilul dominant si indiferent.

La aceasta intrebare un procent de 25% considera ca stilul repulsiv este reprezentant pentru ei. Acesta se caracterizează prin tendinţa de a refuza promovarea în funcţii de conducere. De asemenea, manifestă un respect exagerat faţă de independenţa subordonaţilor. În situaţii deosebite va adopta soluţii pripite şi puţin eficiente. Managerii stil repulsiv prezintă, în general, complexe de inferioritate, deci o redusă încredere în propriile forţe. Dorinţa lor de a evita responsabilităţile explică refuzul de a ocupa posturi de conducere precum şi adoptarea în grabă a deciziilor când totuşi sunt forţaţi de împrejurări să ocupe posturi de conducere. Prin adoptarea rapidă a deciziilor, chiar în detrimentul gradului de fundamentare a acestora, conducătorii cu stil repulsiv reduc tensiunea produsă de starea de nesiguranţă care este proprie oricărei stări antedecizionale.

Jumatate din managerii intervievati aplica stilul dominant la locul de munca, stil care desemnează managerii caracterizaţi printr-un comportament orientat spre dobândirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active şi generează un climat căruia îi sunt specifice tensiunile, conflictele. Conducătorii cu stil dominat au în general o bună părere despre ei însuşi, un grad ridicat al încrederii în sine şi convingerea fermă că posturile de conducere le revin de drept, numai ei fiind apţi şi dotaţi să ducă la îndeplinire în mod exemplar sarcinile legate de aceste posturi. În caz de eşec managerii cu acest stil vor căuta, în general, explicaţii exterioare persoanei lor. Astfel, ei se vor strădui să micşoreze propria lor răspundere pentru eşecuri, plasând toată responsabilitatea în sarcina subalternilor sau codecidenţilor. Evitarea recunoaşterii propriei responsabilităţi, în situaţii de eşec, reduc şansele conducătorilor de a-şi forma o imagine realistă despre evenimentele şi de a identifica măsurile de corecţie reclamate de situaţiile viitoare. Conducătorii marcaţi de stilul dominant au puţine şanse să-şi perfecţioneze activitatea pe calea învăţării. Considerând-se superiori sau chiar perfecţi ei nu acceptă ideea că au greşit şi deci nu vor fi preocupaţi pentru a identifica aspectele negative ale propriului stil managerial. În acelaşi timp, încrederea ridicată în sine, în forţele proprii explică şi tendinţa lor de a acţiona cu fermitate chiar şi în situaţii de incertitudine şi de a persevera în atingerea scopurilor propuse.

In stilul indiferent s-au regasit 25% din manageri intervievati, acest stil subliniază lipsa de interes faţă de propria evoluţie în ierarhie. Persoanele cu acest stil nu caută în mod deosebit să ocupe posturi de conducere, dar, odată promovate în aceste posturi, au toate şansele să fie manageri eficienţi. Eficienţa managerilor cu un astfel de stil derivă din orientarea lor spre ponderaţie şi străduinţa de a îndeplini atribuţiile de conducere ce le revin cu aceeaşi conştiinciozitate ca şi pe celelalte îndatoriri. Conducătorii cu stil indiferent au capacitatea de a-şi forma o imagine de sine realistă, ca şi despre alţii. Aceşti manageri menţin în general un echilibru între evaluarea trăsăturilor pozitive şi negative ale propriei lor persoane, cât şi considerarea subalternilor pe poziţie de egalitate. Din această categorie se selectează cei mai mulţi conducători.

Se poate remarca faptul că fiecare stil prezintă trăsături favorabile şi nefavorabile. De aici concluzia că fiecare stil (repulsiv, dominant şi indiferent) poate fi eficient sau nu în funcţie de specificul situaţiei. Astfel, este mult mai puţin probabil ca pentru situaţii extreme să fie eficienţi managerii cu stil dominant, graţie predispoziţiei lor de a adopta decizii ferme şi datorită ambiţiei de a stărui în obţinerea de rezultate. În nici un caz în situaţii de panică nu vor fi eficienţi conducătorii cu stil repulsiv, deoarece aceştia tind să se grăbească (pripit) în a decide (în detrimentul calităţii acţiunii) şi nu au predispoziţia de a persevera în obţinerea rezultatelor, deci nu corespund exigenţelor impuse de situaţii critice.