Gândirea și Aptitudinile Managerului

1.CARACTERIZAREA GENERALĂ A GÂNDIRII MANAGERULUI

1.1. Gândirea managerului si rolul ei în etapa de tranzitie la economia de piată

În activitatea managerială, gândirea se află pe primul plan, în dauna rutinei,

care este cel mai periculos „adversar”.

Gândirea trebuie să fie sprijinită pe cunostinte solide, multisiciplinare:

pregătirea profesională de bază, economică, financiară, comercială, cunostinte de

stiinta conducerii, cunostinte de management în domeniile conduse.

Un bun manager este cel care posedă o gândire creatoare, capabilă să iasă din

tipare si să rezolve probleme nou apărute, sprijinindu-se pe o preocupare continuă de

acumulare de noi cunostinte, ca bază pentru noi decizii.

Gândirea managerială trebuie să fie capabilă să antreneze gândirea

colaboratorilor, să o integreze, să o stimuleze, să o orienteze, să o eficientizeze, să o

motiveze, să o apere, să o protejeze.

Nivelul stiintific al gândirii managerului depinde de gradul de întelegere si

tratare a situatiei obiective si concrete a întreprinderii în etapa de tranzitie la economia

de piată.

Gândirea managerială se formează într-o măsură însemnată sub influenta

fenomenelor manageriale pe care acesta este chemat să le cunoască si să le

influenteze.

Teoria managerială, înteleasă ca o constructie conceptuală care, apelând la

deductii, ipoteze si validitate logică, reflectă conceptual realitatea obiectivă, vizează

nu numai cunoasterea de către manageri a proceselor si activitătilor ce se desfăsoară

în întreprindere, ci servesc si ca un fundament esential si util pentru elaborarea

strategiei si politicii manageriale, pentru rezolvarea practică a numeroaselor probleme

cu care se confruntă managerul. În legătură cu aceasta se pune în fata gândirii

manageriale cerinta de a elabora decizii si măsuri care să conducă la solutionarea

dificilei si complexei problematici care poate fi întâlnită în orice întreprindere.

Teoria managerială apare si se dezvoltă pe bazele practicii, continutul său fiind

determinat de practică.

1.2. Definitia si trasăturile caracteristice ale gândirii managerului

Gândirea, în general, este procesul cognitiv cel mai înalt, constând din

reflectarea generalizată si nemijlocită a obiectelor si fenomenelor si a relatiilor dintre

ele. Gândirea managerială reprezintă o cunoastere a realitătii manageriale bazată pe

utilizarea cunostintelor dobândite anterior. De fapt, în aceasta constă trăsătura

caracteristică esentială a procesului gândirii manageriale.

Managerul trebuie să perceapă sfera de produse si de piete în care este angajată

întreprinderea, vectorul de crestere, respectiv directia de crestere si dezvoltare a

unitătii, avantajul competitiv generat de proprietătile specifice ale pietelor si

produselor care vor asigura unitătii o pozitie competitivă solidă, concurenta si întreaga

problematică ce o însoteste. Trebuie percepute nu numai aceste componente, ci este

necesar să fie sesizate si particularitătile legăturilor dintre fenomenele manageriale

respective.

Reflectarea legăturilor dintre fenomenele manageriale se realizează în gândire

prin compararea a ce se reflectă în momentul respectiv cu ceea ce a fost trecut prin

analiză si sinteză.

La baza gândirii stau senzatiile (proces psihic de semnalizare-reflectare prin

intermediul unui singur analizator, a proprietătilor simple si separate ale obiectelor si

fenomenelor în forma unor imagini directe, elementare), perceptiile (proces psihic

complex-senzorial si cu continut obiectual realizând reflectarea directă si unitară a

ansamblului însusirilor si structurii obiectelor si fenomenelor, în forma imaginilor

primare) si reprezentările (reflectarea sub formă de imagine intuitivă a unui obiect

sau fenomen care în momentul respectiv nu este perceput, dar care a actionat în trecut

asupra analizatorilor, sau astfel spus o imagine reprodusă, care se bazează pe

experienta perceptivă trecută.

Senzatia reprezintă reflectarea în constiinta managerului a însusirilor si

calitătilor izolate ale componentelor vietii manageriale prin actiunea nemijlocită

asupra organelor de simt. Spre exemplu, managerul vede pe ecranul calculatorului o

serie de date, însă ca urmare a cunostintelor, a imaginatiei si a gândirii, managerul,

trecând peste aceste simple senzatii, surprinde situatia complexă economico -

financiară a întreprinderii la un moment dat.

Pusă în strânsă legătură cu gândirea managerială, perceptia este un proces de

cunoastere mai complex decât senzatia. Ea este reflectarea în constiinta managerului a

actiunii nemijlocite a fenomenelor manageriale asupra organelor de simt.

Reprezentările sunt imaginile fenomenelor manageriale percepute anterior. Baza

fiziologică a reprezentărilor o constituie activitatea nervoasă superioară. Spre

deosebire de perceptii, care se constituie pe baza unor senzatii de acelasi fel,

reprezentările sunt frecvent complexe.

În procesul de gândire managerul pleacă de Ia cunoasterea particularului. Prin

generalizare, el descoperă generalul în fenomenele individuale ale realitătii

manageriale.

Activitatea de gândire este indisolubil Iegată de practica managerială. Practica

managerială reprezintă activitatea de transformare a realitătii manageriale în scopul

obtinerii de rezultate economice, tehnice si sociale în cadrul întreprinderii. Practica

ocupă un loc central în cadrul gândirii managerului. În practică se exprimă relatiile

functionale dintre manager si echipa managerială, dinte acestia si salariatii

întreprinderii. Practica cuprinde întreaga activitate a managerului de transformare a

întreprinderii. În felul acesta practica stă la baza gândirii manageriale, jucând un rol

de prim ordin în desfăsurarea întregului proces managerial.