Management

Sistemul Agroalimentar este inspirit din teoria sistemelor este de mare complexitate in ce priveste structurile sale, fluxurile intersecte, mecanismele de reglare, obiectivele si performantele sale.

A aparut si s-a dezvoltat in timp o teorie a sistemelor. Teoria sistemica are originile in abordarile filozofice din antichitate referitoare la grupul calitativ. Aceasta este altceva decat simpla suma a partilor pt ca include si relatiile dintre ele.

In epoca moderna pornind de la conceptia grupurilor s-a ajuns la Principiul holistic ridicat de Ludving von Bertalonfly la nivelul unei teorii generale a sistemelor cu aplicatie in economie, sociologie care sustine ireducibilitatea intregului la suma partilor care caracteristicile nu pot fi explicate in componentele si proprietatile resurselor acestora. Prin sistem se intelege un grup de elemente care formeaza un intreg ce interactioneaza si functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun.

Sistemul Agroalimentar este ansamblul de agenti economici aflati in interactiune dinamica, participand direct sau indirect la crearea unor fluxuri de bunuri si servicii orientate spre asigurarea alimentatiei unei populatii date.

Interactiunea dinamica asigura insasi existenta sistemului. Are menirea sa asigure siguranta si securitatea alimentara. Indiferent de fluctuatiile factorilor care influenteaza (contributia la PIB raportul la resurse umane).

Integrarea tarii in fluxurile internationale cu produse agroalimentare.

Experienta arata ca exista un ft mare nr si extrem de diversificat de agentii economice care opereaza in sistemul agroalimentar: societati de stocare si distributie a materiilor prime agricole; intreprinderi de procesare, comercializare a produselor agricole; institutii financiare; organisme publice si private de la exploatatiile agricole pana la grupurile multinationale din industria si distributia agroalimentara.

Acesti agenti economici sunt legati printr-un obiectiv comun si anume clientul consumator. Ei asigura fluidizarea produselor agroalimentare spre diferite categorii de consumatori. Intre agentii economici exista relatii care pot fi: de piata, concurenta si colaborare.

*Relatiile de piata sunt generate de tipul de economie: materiile prime si produsele obtinute prin prelucrarea acestora trec de la un nivel la altul prin vanzare- cumparare; schimbul de informatii. In randul acestora intra si serviciile prestate de agentii economice in afara sistemului. Relatiile se manifesta in general pe filiera diferitelor produse.

*Relatiile de concurenta au loc intre agentii economici de la acelasi nivel de operare si vizeaza:

-asigurarea resurselor necesare procesului de productie (materii prime, alti factori de productie);

-obtinerea unei categorii de piata mai mare.

*Relatiile de colaborare se manifesta ca urmare a faptului ca agentii economici sunt legati si depind unii de altii. Sunt necesare totodata procese de reglare si de ajustare structurala.

Functionarea fiecarei componente a sistemului agroalimentar are loc in anumite conditii de mediu (sistem deschis) care cuprinde o serie de elemente economice, culturale si politice. Influentele sunt diferite precum acest mediu e stabil, instabil si turbulent. Ultimele 2 stadii ridica probleme de adaptare, respectiv de elaborare, de supravietuire a agentilor economici din sistem.

Sistemul are ralatii si cu alti factori din macromediu: autoritatea pubilca, institutii de mediu, Societatea civila, Institutii Europene. Cu fiecare organizatie relatiile sunt specifice-> Sistemul se manifesta in mediu si trebuie sa respecte cerintele acestuia. Deschiderea agentiilor economice catre mediu face ca aceasta deschidere sa asigure fluxuri de bunuri, servicii si bani. Agentii economici sunt interesati de crearea unui mediu favorabil. Crearea unui sistem agroalimentar este un proces complex. Astfel dezvoltarea agroalimentara s-a caracterizat printr-o serie de transformari importante. Inainte, cea mai mare parte a activitatilor legate ale produselor alimentare se realizau in unitatile agroalimentare care erau simultan unitati de productie si consum.

Exploatatia traia in autarhie: furniza cvasitotalitatea hranei si alte produse. Schimburile cu exteriorul erau limitate. In economia agroalimentara dezvoltata, autoconsumul reprezinta o parte mica a productiei. Distributia, transformarea, comertul cu produse agroalimentare au devenit functii indispensabile. Exploatatiile agricole specializate asigura exclusiv productie vegetala si animala. Activitatile cae nu sunt strict agricole au fost transferate spre alte sectoare industriale, artizanale, comert. Agricultura cumpara produse industriale pt ameliorarea productivitatii si pt modernizarea sistemelor de productie. Exploatatiile agricole sunt tot mai dependente de furnizori si de procesatori dar si de organisme financiare. Functia alimentara nu mai este in mod unic de agricultura.

De astfel, sistemul agroalimentar a cunoscut mai multe studii. Actualmente sistemele agroalimentar din diverse tari se regasesc intr-unul dintre aceste studii in functie de sistemul economic minim de dezvoltare atins de ele.

1.Stadiul agricol: corspunde unei economii de autosubzistenta cu cicuit scurt; consumatorii sunt in mare parte producatori ai propriei lor hrane; transformarea si comercializarea produselor agricole sunt limitate; astazi e specifica tarilor cel mai putin avansate (<700$ PIB/cap loc/an).

2.Stadiul de tranzitie: se dezvolta un sector comercial; faza e legata de cresterea fluxurilor financiare si comerciale; astazi este intalnit in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare, zise si cu venituri slabe (700-2800 PIB/loc/an).

3.Stadiul agroindustrial: este regasit in putine tari ale lumii si este atins cand VAB din industria de procesare o depaseste pe cea agricola; industriile agroalimentare au trecut la o productie de masa valorificand activitatea lor in preturile produselor agroalimentare; se observa o crestere puternica a consumului in restaurante, urmare a unui urbanism accelerat, regasit in tari cu venituri ridicate (Franta din 1992).

4.Stadiul agrotertiar: este marcat de preponderenta serviciilor in sistemul agroalimentar; in Franta a capatat titlul de agronomie; consumul in restaurante comporta urmatoarea structura a pretului: 2/3 servicii; 1/3 bunuri; in ansamblul lanturilor de produse alimentare, intrarile materiale regreseaza in favoarea celor nemateriale (de ex: cost-> publicitate-> cereale 15% pretul final); nivelul de activitate (operare) in sistemul agroalimentar; agricultura; industria agroalimentara; consumul cu produse agricole; produse si servicii legate de sistemele agricole; importul si exportul.