Extras din curs
1.CARACTERIZAREA GENERALĂ A GÂNDIRII MANAGERULUI
1.1. Gândirea managerului si rolul ei în etapa de tranzitie la economia de piată
În activitatea managerială, gândirea se află pe primul plan, în dauna rutinei,
care este cel mai periculos „adversar”.
Gândirea trebuie să fie sprijinită pe cunostinte solide, multisiciplinare:
pregătirea profesională de bază, economică, financiară, comercială, cunostinte de
stiinta conducerii, cunostinte de management în domeniile conduse.
Un bun manager este cel care posedă o gândire creatoare, capabilă să iasă din
tipare si să rezolve probleme nou apărute, sprijinindu-se pe o preocupare continuă de
acumulare de noi cunostinte, ca bază pentru noi decizii.
Gândirea managerială trebuie să fie capabilă să antreneze gândirea
colaboratorilor, să o integreze, să o stimuleze, să o orienteze, să o eficientizeze, să o
motiveze, să o apere, să o protejeze.
Nivelul stiintific al gândirii managerului depinde de gradul de întelegere si
tratare a situatiei obiective si concrete a întreprinderii în etapa de tranzitie la economia
de piată.
Gândirea managerială se formează într-o măsură însemnată sub influenta
fenomenelor manageriale pe care acesta este chemat să le cunoască si să le
influenteze.
Teoria managerială, înteleasă ca o constructie conceptuală care, apelând la
deductii, ipoteze si validitate logică, reflectă conceptual realitatea obiectivă, vizează
nu numai cunoasterea de către manageri a proceselor si activitătilor ce se desfăsoară
în întreprindere, ci servesc si ca un fundament esential si util pentru elaborarea
strategiei si politicii manageriale, pentru rezolvarea practică a numeroaselor probleme
cu care se confruntă managerul. În legătură cu aceasta se pune în fata gândirii
manageriale cerinta de a elabora decizii si măsuri care să conducă la solutionarea
dificilei si complexei problematici care poate fi întâlnită în orice întreprindere.
Teoria managerială apare si se dezvoltă pe bazele practicii, continutul său fiind
determinat de practică.
1.2. Definitia si trasăturile caracteristice ale gândirii managerului
Gândirea, în general, este procesul cognitiv cel mai înalt, constând din
reflectarea generalizată si nemijlocită a obiectelor si fenomenelor si a relatiilor dintre
ele. Gândirea managerială reprezintă o cunoastere a realitătii manageriale bazată pe
utilizarea cunostintelor dobândite anterior. De fapt, în aceasta constă trăsătura
caracteristică esentială a procesului gândirii manageriale.
Managerul trebuie să perceapă sfera de produse si de piete în care este angajată
întreprinderea, vectorul de crestere, respectiv directia de crestere si dezvoltare a
unitătii, avantajul competitiv generat de proprietătile specifice ale pietelor si
produselor care vor asigura unitătii o pozitie competitivă solidă, concurenta si întreaga
problematică ce o însoteste. Trebuie percepute nu numai aceste componente, ci este
necesar să fie sesizate si particularitătile legăturilor dintre fenomenele manageriale
respective.
Reflectarea legăturilor dintre fenomenele manageriale se realizează în gândire
prin compararea a ce se reflectă în momentul respectiv cu ceea ce a fost trecut prin
analiză si sinteză.
La baza gândirii stau senzatiile (proces psihic de semnalizare-reflectare prin
intermediul unui singur analizator, a proprietătilor simple si separate ale obiectelor si
fenomenelor în forma unor imagini directe, elementare), perceptiile (proces psihic
complex-senzorial si cu continut obiectual realizând reflectarea directă si unitară a
ansamblului însusirilor si structurii obiectelor si fenomenelor, în forma imaginilor
primare) si reprezentările (reflectarea sub formă de imagine intuitivă a unui obiect
sau fenomen care în momentul respectiv nu este perceput, dar care a actionat în trecut
asupra analizatorilor, sau astfel spus o imagine reprodusă, care se bazează pe
experienta perceptivă trecută.
Senzatia reprezintă reflectarea în constiinta managerului a însusirilor si
calitătilor izolate ale componentelor vietii manageriale prin actiunea nemijlocită
asupra organelor de simt. Spre exemplu, managerul vede pe ecranul calculatorului o
serie de date, însă ca urmare a cunostintelor, a imaginatiei si a gândirii, managerul,
trecând peste aceste simple senzatii, surprinde situatia complexă economico -
financiară a întreprinderii la un moment dat.
Pusă în strânsă legătură cu gândirea managerială, perceptia este un proces de
cunoastere mai complex decât senzatia. Ea este reflectarea în constiinta managerului a
actiunii nemijlocite a fenomenelor manageriale asupra organelor de simt.
Reprezentările sunt imaginile fenomenelor manageriale percepute anterior. Baza
fiziologică a reprezentărilor o constituie activitatea nervoasă superioară. Spre
deosebire de perceptii, care se constituie pe baza unor senzatii de acelasi fel,
reprezentările sunt frecvent complexe.
În procesul de gândire managerul pleacă de Ia cunoasterea particularului. Prin
generalizare, el descoperă generalul în fenomenele individuale ale realitătii
manageriale.
Activitatea de gândire este indisolubil Iegată de practica managerială. Practica
managerială reprezintă activitatea de transformare a realitătii manageriale în scopul
obtinerii de rezultate economice, tehnice si sociale în cadrul întreprinderii. Practica
ocupă un loc central în cadrul gândirii managerului. În practică se exprimă relatiile
functionale dintre manager si echipa managerială, dinte acestia si salariatii
întreprinderii. Practica cuprinde întreaga activitate a managerului de transformare a
întreprinderii. În felul acesta practica stă la baza gândirii manageriale, jucând un rol
de prim ordin în desfăsurarea întregului proces managerial.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gandirea si Aptitudinile Managerului.pdf