Bugetul României

“Aderarea la Uniunea Europeanã a fãcut din România un contribuitor net la bugetul Uniunii, România nereuşind sã beneficieze de fondurile europene postaderare” (“Cotidianul” din 16 ianuarie 2008), fãcînd bilanţul financiar al primului an al României în UE.

În calitatea sa de membru al Uniunii Europene, România trebuie să platească o cotizaţie acestei Uniuni. În aceeaşi calitate, României i s-au rezervat sume importante nerambursabile, mult mai mari decât cotizaţia, dar la care are acces numai în baza unor proiecte eligibile. În prezent, Guvernul României se straduie să adopte o strategie postaderare, ceea ce înseamnă că am fost prinşi nepregătiţi pentru a putea accesa aceste fonduri. Aceasta înseamna că, dacă nu ne grabim să elaborăm proiecte eligibile, vom rata banii nerambursabili rezervaţi de Uniunea Europeană pentru noi, cel putin anul acesta.

Aşadar ,depinde de România ,depinde de seriozitatea instrumentelor legale de urmărire a folosirii fondurilor primite ,mai ales cele nerambursabile.

Din păcate situaţia reală este catastrofala, fondurile primite se scurg printre degetele primitorilor în propriile buzunare, si poate un chiar din cauza birocraţiei pe care o impune Uniunea Europeană, ci din cauza proverbului :”daca nu curge …pica !”

Adevăratul tribut îl plăteşte România închistării actuale faţă de noile reguli, principii şi cerinţe moderne, refuzului de a se alinia noilor reguli, refuzul de a se moderniza, preferându-se ceaţa şi dezordinea, căci în felul acesta fiecare profită pentru el după cum este plasat pe scara “socială”.Acest refuz, mascat de “bunele intenţii ” care refuză regula simplă, că lumea se schimbă -ne place sau nu -este balastul real al României. Cine vede câţiva paşi înainte, cine prevede influenţele viitoarei strategii economice şi politice şi stie unde să se plaseze iese câstigat, cine rămâne în urma…acolo va rămâne.

Cotizaţia noastrã de membri ai Uniunii Europene a fost în 2007 de 1,1 miliarde euro, iar banii efectiv primiţi de la Uniunea Europeană în 2007 au fost doar 400 milioane euro. Chiar şi aceşti 400 milioane euro au fost pentru “pregãtirea unor proiecte”, adicã pentru birocraţia pe care tot Uniunea Europeană o impune. Firmele specializate în consultanţã s-au bucurat desigur de banii Uniunii Europene, dar pentru cetãţeanul de rînd aceştia n-au adus prea mare folos.

Pe lîngã cei 1,1 miliarde euro plãtiţi în calitate de cotizaţie la bugetul Uniunii, existã şi o serie de costuri ascunse, pe care nici ziariştii de la “Cotidianul”, nici oficialitãţile, nu le iau în seamã. Formalitãţile birocratice impuse de Uniunea Europeană şi deja integrate în legislaţia româneascã costã o mulţime de bani, plãtiţi de firme, nu de bugetul statului, de aceea au fost necontabilizaţi oficial. Costurile acestea se reflectã însã în preţul produselor cumpãrate de români. Totodatã, aceste formalitãţi au efectul distorsionãrii pieţei în favoarea marilor firme, care au personal specializat pentru îndeplinirea condiţiilor birocratice, spre deosebire de micii întreprinzãtori. Este de altfel şi unul din scopurile nemãrturisite ale Uniunii Europene.

Cotizaţia României la Uniunii Europene se găseşte în Legea Bugetului de Stat, în Monitorul Oficial. La nevoie, se poate trimite şi o scrisoare Guvernului cerîndu-i informaţii în legãturã cu suma alocată României de către Uniunea Europeană, conform Legii 544/2001 a liberului acces la informaţie. Cu costurile ascunse e mai greu, acestea se plãtesc de către firme, puţin probabil ca cineva din Guvern sã se ocupe cu centralizarea lor. Existã o Direcţie de Statisticã care care oferă tot felul de raportãri, dar puţin probabil sã se ceară date despre lucruri incorecte politic, cum ar fi efectele nefavorabile ale UE.